Nu pot să mă uit la filme
de groază. Mi-e frică. Vreau, de multe ori, să-mi amintesc primul
moment de
frică şi se blochează şirul amintirilor.
Îmi amintesc, vag, cu noduri în gît: eram atît de mică, încît nu ajungeam nici măcar să deschid cel mai mic dulap din casă. Într-unul, totuşi, trebuia să ajung atunci cînd nu era nimeni prin preajmă. Trebuia, pentru că îmi plăcea să mă schimb de haine, cel puţin de trei ori pe zi. În ziua aceea îmi trebuiau nişte pantaloni sau dresuri, nu mai ştiu exact.
Îmi amintesc, vag, cu noduri în gît: eram atît de mică, încît nu ajungeam nici măcar să deschid cel mai mic dulap din casă. Într-unul, totuşi, trebuia să ajung atunci cînd nu era nimeni prin preajmă. Trebuia, pentru că îmi plăcea să mă schimb de haine, cel puţin de trei ori pe zi. În ziua aceea îmi trebuiau nişte pantaloni sau dresuri, nu mai ştiu exact.
Ţin minte că erau roşii şi erau în fundul
dulapului. Ca să îi iau, trebuia să deschid dulapul, iar uşa acestuia se lăsa
perpendicular, în aşa fel încît puteam, lejer, să mă aşez cu burtica pe ea ca
să ajung mai uşor la pantalonii în cauză. Am şi făcut asta. Eh. Sora mea era pe
la bucătărie, cred că şi ai mei făceau ceva pe-acolo. Din dormitor se auzi
numai cum se închise dulapul, cu televizorul căzînd de pe el. Frica aceea îmi
trecuse după ce-mi luasem şi o mustrare bună, însă plăcerea de a schimba
hainele de mai multe ori pe zi n-a trecut nici pînă azi.
Cercetătorii britanici spun că ne ajută consumul de filme de groază, cărți horror, înjuratul uneori etc. Ne exorcizează frustrările și angoasele. În fond, de aia bunicii ne spuneau povești cu balauri și ne puneam să mîncăm tot din farfurie amenințîndu-ne cu "baubau".
RăspundețiȘtergereAr trebui să văd filme de groază, multe! De fapt, dacă stau bine şi mă gîndesc, ţara are nevoie de filme horror.
RăspundețiȘtergere