Ori unică, ori banală, ori ne-femeie

Zilele astea tot merg prin magazine, văd lucruri drăguţe, rochiţe, pantofiori, mărgele, dar nu mă-ncumet să-i spun da prietenului meu, care mă tot convinge să le probez şi să mi le cumpere. Parcă am impresia că am prea multe şi că uneori mă umplu de haine şi chestii de care nu am neapărată nevoie. Mă gîndesc acuma la unele foste colege care aveau patru perechi de blugi, trei tricouri şi patru perechi de sandale. Şi cam toate-s la fel,  lucruri de bazar, pentru că ele nu ieşeau din tiparele străzii, dar asta e altă discuţie.


Eu prefer să am de toate, diverse şi unice: pijamale de copii, cu Snoopy, pijamale de damă, largi şi albe, pijamale scurte, de satin sau pijamale combinate din te miri ce piese de vestimentaţie care-mi plac la nebunie. La fel şi la pantofi- de la cei mai simpli şi eleganţi pînă la unii foarte ciudaţi. De rochii nu mai zic.

M-au copleşit acele complimente primite de la omaeni necunoscuţi, de pe Facebook sau ...cînd mă întîlneau întîmplător în oraş. Mi-au zis că sunt diferită şi unică. Asta mă face să ţin încă la hăinuţele dichisite, găsite cu drag prin atîtea locuri ciudate.

De vreo lună mă tot chinui să fac o curăţenie prin garderobă, dar e greu. Mă simt legată de fiecare eşarfă colorată sau neagră, mă gîndesc să nu dau o oarecare fustă pentru că nu ştii niciodată cum se poate potrivi de minune unei ieşiri în oraş sau cum o poţi asorta la vreo chestie nouă!

Cel mai important este că n-aş suporta să văd pe stradă o fată îmbrăcată cu ceva ce am şi eu. Am păţit odată să văd aceiaşi tenişi ca ai mei şi nu i-am mai purtat. Mi se pare esenţial să fii diferit, dacă nu, chiar necesar. Aici mai este un pericol: să nu cazi în penibil sau kitsch. Altă discuţie, altă artă.

sursa foto aici

Comentarii

  1. Hhmm... diferita esti sigur cu sufletul si mintea. Hainele sunt un hatar si atat, dar nu e bine sa fii sub "povara" lor. Tu dai personalitate hainei.

    Si eu ma imbrac mai sucar, dar nu vreau sa dau in extreme. Ma gandesc mereu sa am strictul necesar, dar si ca alti oameni umbla fara pantofi si cu zdrente. Nu ma pot lafai atat cand altii sufera.

    Sunt sigura ca vei gasi o cale buna.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cad în extreme. Asta e valabilă pentru cei care pot, dar nu-i duce mintea. Înțeleg și gîndurile tale bune, dar dacă alții nu au pantofi și umblă în zdrențe, nu înseamnă că eu trebuie să fiu la fel.

    Hehehey, bună reacție, nu mă așteptam, Ana!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu