 |
| Philippe Gustin şi traducătorul său, Jose Maria Quieros şi Dan Daia (de la stânga la dreapta) |
Institutul Francez Iaşi a organizat întâlnirea noului ambasador al Franţei în România cu reprezentanţii presei locale şi regionale la Iaşi. Philipe Gustin a răspuns la întrebările noastre şi a anunţat deschiderea Colocviului Zilele Francofoniei. Întâlnirea, care mi s-a părut prea scurtă pentru această ocazie, a fost, totuşi o ocazie bună pentru noi de a-l cunoaşte pe cel care asigură perenitatea legăturilor franco-române pe teritoriul românesc. Cu toate acestea, am reuşit să-i smulg câteva răspunsuri la ce mă frământa pe mine despre noul ambasador. Puteţi citi aici interviul.
L-am cunoscut şi pe Stanislas Peirret, consilierul de cooperare şi acţiune culturală, care este şi Directorul Intitutului Francez din România. O convingere, odată-n plus, că interesul Franţei pentru România nu a dispărut şi că nici nu se va întâmpla degrabă. Ba mai mult, am fost informaţi că România este una din ţările europene care se bucură de cel mai mare interes de acest fel.
Prima ieşire din Bucureşti a noului ambasador al Franţei în România a fost la Iaşi
 |
| Excelenţa Sa, Philippe Gustin, Ambasadorul Franţei în România |
Excelenţa Sa, Domnul Philippe Gustin, proaspăt instituit în funcţia de ambasador al Franţei în ţara noastră: vizita la Iaşi este o ocazie excelentă de a saluta cooperarea dintre universităţile ieşene şi Direcţia Regională a Institutului Francez Iaşi. Ieri a fost prima ieşire a ambasadorului Philippe Gustin în provincie, în afara Bucureştiului pentru că au trecut abia patru săptămâni de când a fost numit ambsador în cadrul relaţiilor Franţa- România.
Cea de-a XVII-a ediţie a Colocviului ZilelorFrancofoniei la Iaşi a prilejuit întâlnirea Excelenţei Sale cu rectorul Universităţii Alexandru Ioan Cuza- Vasile Işan, cu scriitorul Matei Vişniec şi, nu în ultimul rând, cu reprezentanţii presei locale şi regionale. Prezenţa ambasadorului dovedeşte continuitatea relaţiilor de cooperare dintre România şi Franţa , dar mai ales între Franţa şi regiunea nord-est a României.
Relaţiile dintre Franţa şi regiunea de nord-est sunt pe calea cea bună
Precum a precizat şi în interviul pentru RFI, ambasadorul susţine foarte mult şi pregăteşte planuri de cooperare în domeniul economic. Nici pe partea socio-culturală nu va lipsi susţinerea, pentru că România se bucură de o adevărată recunoaştere a valorilor din cinematografie, literatură şi teatru chiar după ’89 încoace.
Philippe Gustin, vede relaţiile culturale prin prisma vechilor relaţii imediate din istoria modernă. Pentru a se ocupa de patrimoniul cultural, Franţa şi-a instituit o adevărată reţea de reprezentanţă, de structuri asociative- Institute, Centre Culturale şi ONG-uri. Specificitatea reţelelor de cooperare este ca se află într-un proces continuu de restructurare.
Economia României a fost ajutată de întreprinderile franceze după ‘89
După 1989, în plan economic, s-au dezvoltat peste 80.000 de locuri de muncă. Asta s-a întâmplat datorită întreprinderilor franceze, care au găsit un mediu propice în România. Situaţia este valabilă şi invers: Franţa are nevoie de medici români, mai ales în zonele rurale, iar asta întruneşte mai multe aspecte pozitive pentru specialiştii români, dar şi dezavantaje pentru societatea românească, care riscă să rămână fără cei mai buni dintre medici. Dar mai este o situaţie: anual, peste 250 de studenţi francezi studiază medicina la Iaşi. Concluzia o faceţi singuri.
Cinematografia românească, mult mai recunoscută în Franţa decât la ea acasă
L-am întrebat pe Stanislas Peirret, Consilier de cooperare şi de acţiune culturală, Directorul Institutului Francez din România, care a fost până acum cea mai mare provocare culturala românească? Răspunsul primit nu m-a mirat, având în vedere situaţia în ramurile culturii aşa ca cinematografia, literatura, teatrul ş.a. Stanislas Peirret a comentat că Ministerul Culturii nu are un buget sustenabil, adică să fie pe măsura cretivităţii oamenilor de cultură români. În acest sens, spune domnia Sa, din partea Franţei s-a acordat sprijin. Domeniul cinematografiei a ajuns să fie o punte de legătură culturală între cele două ţări. Cinematografia românească a ajuns să fie mult mai cunoscută în Franţa decât la ea acasă. Şi literatura constituie acelaşi studiu de caz. Pe scurt, creativitatea românească este foarte recunoscută în afara ţării. O parte, se datorează, şi de această dată susţinerii franceze venite pe calea reţelei de structuri asociative de pe tot teritoriul României.
P.S.:Acum mă gândesc dacă România are certitudinea că poate să negocieze posibilităţile de finanţare din partea Franţei. Dumnezeu îţi dă, dar în traistă nu-ţi pune.
Comentarii
Trimiteți un comentariu