Mi-am spus că trebuie să încep un jurnal personal de festival. Au trecut şase ani de când Serile Filmului Românesc mi-au acaparat agenda, mi-au oferit experienţe pe care altfel nici nu le gândeam şi mi-au oferit întâlniri cu oameni, care, cu siguranţă îmi modelează câte un pic din ceea ce sunt şi devin. A face un festival pare, la prima vedere, un lucru facil, desigur, dacă nu te interesează ce şi cum va ieşi în lume din mâinile tale. Din 2010 şi până acum, iată un 2016 ce se anunţă a fi extrem de mare, filmulromânesc mi-a devenit camarad de drum în formare. Şi ca să nu mă dau mare eroină, recunosc, nu ştiam mare lucru din domeniu la început. Acolo s-a aprins şi beculeţul: nu prea ştiu eu, nu prea ştiu colegii şi cei din jur de-o vârstă cu mine, însă filmul românesc e o valoare care-şi merită toată atenţia.
Ce facem?
1. Îţi găseşti oameni cu care să vorbeşti aceeaşi limbă atunci când vine vorba de organizare pentru un eveniment cultural. Aici trebuie să ştii că faci toate felurile de munci, inclusiv şi cea de aranjat scaune sau de împărţit afişeşi pliante. Vorba aia, nu s-a născut nimeni cu pixul în mână şi relaţiile la purtător. Apoi, munca nu a omorât pe nimeni.
2. Înţelegi că voluntariatul este una dintre formele cele mai generoase de a te dezvolta şi de a căpăta legături sănătoase cu lumea în care ajungi om mare.
3. Te străduieşti să înţelegi că o echipă funcţionează pe baza unei sincerităţi şi loialităţi aparte. Cu riscul de a scrie aici nişte clişee, asta am trăit şi asta am simţit.
4. Înţelegi că sprijinul din partea sponsorilor, partenerilor şi autorităţilor vine treptat, se construieşte în timp, pe baza unei încrederi şi a unei comunicări simple, coerente.
5. Mai trebuie să îţi asumi riscul că vii cu bani de-acasă şi că poate, nu-i vei recupera poate niciodată. Însă, între noi fie vorba, satisfacţia de la finalul unei ediţii reuşite merită toţi banii de-acasă.
6. Îţi asumi riscul de a lupta cu morile de vânt, orice ar însemna asta.
7. Te documenetezi şi experimentezi pentru că multe le înveţi făcând.
8. Înveţi şi ceri sfaturi de la cei mai mari din industria culturală de profil.
9. Încerci să ai o imagine clară, un mesaj simplu şi original.
10. Spui lumii cât de necesar ne este un asemenea eveniment şi le transmiţi încerederea de care şi tu ai nevoie. Schimb pe schimb.
Ce facem?
1. Îţi găseşti oameni cu care să vorbeşti aceeaşi limbă atunci când vine vorba de organizare pentru un eveniment cultural. Aici trebuie să ştii că faci toate felurile de munci, inclusiv şi cea de aranjat scaune sau de împărţit afişeşi pliante. Vorba aia, nu s-a născut nimeni cu pixul în mână şi relaţiile la purtător. Apoi, munca nu a omorât pe nimeni.
2. Înţelegi că voluntariatul este una dintre formele cele mai generoase de a te dezvolta şi de a căpăta legături sănătoase cu lumea în care ajungi om mare.
3. Te străduieşti să înţelegi că o echipă funcţionează pe baza unei sincerităţi şi loialităţi aparte. Cu riscul de a scrie aici nişte clişee, asta am trăit şi asta am simţit.
4. Înţelegi că sprijinul din partea sponsorilor, partenerilor şi autorităţilor vine treptat, se construieşte în timp, pe baza unei încrederi şi a unei comunicări simple, coerente.
5. Mai trebuie să îţi asumi riscul că vii cu bani de-acasă şi că poate, nu-i vei recupera poate niciodată. Însă, între noi fie vorba, satisfacţia de la finalul unei ediţii reuşite merită toţi banii de-acasă.
6. Îţi asumi riscul de a lupta cu morile de vânt, orice ar însemna asta.
7. Te documenetezi şi experimentezi pentru că multe le înveţi făcând.
8. Înveţi şi ceri sfaturi de la cei mai mari din industria culturală de profil.
9. Încerci să ai o imagine clară, un mesaj simplu şi original.
10. Spui lumii cât de necesar ne este un asemenea eveniment şi le transmiţi încerederea de care şi tu ai nevoie. Schimb pe schimb.
Comentarii
Trimiteți un comentariu