Treceți la conținutul principal

Ce faci după licență?

Imediat după ce am terminat drumul anilor de licență, am crezut că voi merge cu aceeași viteză la studii de master cât de cât apropiate de Jurnalism. Am măsurat de vreo șapte ori și am tăiat o dată: de fapt, am ales să stau un an „pe tușă”. Am avut un an atât de bogat și plin de întâmplări, lecturi, oameni, interviuri, călătorii, pe care altfel nu le-aș fi gustat. Orice-ar spune alții, dacă te apuci de niște studii, trebuie să ai bunul simț să mergi la cursuri. Nu sunt o tocilară, dar nici genul de student care încurcă numai ordinea celorlalți pe liste. M-am asigurat că pe ici-colo mai am niște colaborări, pentru că și cărțile costă. :-) Apoi mi-am setat agenda în așa fel încât să mă bucur de cele mai faine evenimente din Iași și nu numai; dar nici asta nu vine așa, din senin- trebuie să mergi, să cauți și să rezonezi. Făceam toate acestea în tip ce colegii mei deja erau la studiile lor de masterat, cei mai mulți la Jurnalism și la Relații publice. Deloc grăbită, mi-am văzut de cărțile și întâmplările mele minunate. Fără să știu ce putea să urmeze, începeam să mă apropii de zona filosofiei și a istoriei filosofiei. Ce a urmat, n-a fost decât binemeritatul rezultat și primul pas practic din anul meu de „acumulare”. 

Filosofie și Jurnalism
Anul de retragere mi-a asigurat destul optimism și claritate ca să pot face o alegere fără constrângeri. Mi-am asumat faptul că după atâția ani de studii cu bursă va trebui să achit și eu o taxă. Am „colindat” prin ofertele facultăților UAIC și am ajuns la masteratul în Filosofie Aplicată și Management Cultural al Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice. Aparent, nu aveam prea mare tangență cu această specializare, însă trebuie să recunosc că m-a atras „managementul cultural”. Deja îmi făceam idei despre cum voi fi întrebată la cursuri despre cât de mult cunosc filosofia și filosofii, despre cât am citit din această direcție și despre ce așteptări am.

M-am liniștit imediat ce mi-am dat seama că voi avea parte de profesori-filosofi deschiși la minte (cum altfel, cu toate lecturile  pe care le au?). Am descoperit, cu fiecare curs și seminar, provocări imense, mai ales că eu veneam cu niște cunoștințe generale și cunoșteam filosofii după sonsoritatea numelor. Fugeam de la curs la bibliotecă și încercam să țin pasul cu ceea ce se întâmpla cu ai mei colegi, care avuseseră deja trei ani de încercări, lecturi, dialoguri la licență. Am intrat, ușor, în grația profesorilor și a colegilor și îmi plăcea să îi ascult și să înțeleg felul lor de a deveni în lume. Cred că aici am întâlnit cele mai demne provocări academice, iar asta datorită faptului că era acceptată originalitatea și pentru că atmosfera era demnă de ceea ce se studia. Puteam să fiu diferită, aveam explicații elegante atunci când ideile mele încă făceau parte din lumea strictă a comunicării și a jurnalismului. Am îmbinat bine ceea ce am dobândit din experiența media și relațiile publice și am aplicat în ceea ce aveam de înțeles, analizat, explicat.


Cu siguranță, au fost cei mai frumoși doi ani ai mei de studenție. Am avut parte de colegi cu care puteai să discuți despre orice în termenii unei „filosofii practice”, dar și de profesori cu care puteai să dezbați teme demult uitate de societate: fericire, iubire, prietenie, moarte. Toate acele dezbateri de la zece dimineața sau de la opt seara nu făceau decât să-mi ajute fundamentul intelectual, care până atunci fusese lipsit de astfel de preocupări. Jurnalismul presupunea muncă pe teren, imediatețe și lipsă de timp pentru lectură. Astfel, mi-am mărit aria de înețelegere a subiectelor mele de reportaj sau interviu. De fapt, nu părăsisem deloc pasiunea pentru presă, ba și mai mult, rămân recunoscătoare pe viață întâlnirilor mele cu profesorii și colegii de la Filosofie.


Totul stă în puterea noastră de a ne deschide noului, de a vedea din banal o provocare și de a profita de ceea ce ne stă în față. Așadar, mi-am încheiat minunații ani de studii masterale cu participări internaționale la evenimente de profil. Lucrarea de disertație nu mi-a fost decât începutul drumului meu inițiatic în filosofie, îmbinat cu media și comunicare. De altfel, momentul prezentării lucrării mi-a demonstrat, o dată-n plus, că profesorii de la Filosofie sunt deschiși și ei provocărilor, mai ales celor originale.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O zi cu 10 lucruri bune şi un bob perfect/ @Aurelian Ion Salon

1. Normal, Eva Tocilă a dat lovitura din nou. Eva (sau Evelina) de la Aurelian Ion Salon, care face minuni cu părul.

2. La Aurelian Ion Salon  revin cu bucurie.

3. Am crescut cu tunosarea bob și recunosc, îmi stârnește și o nostalgie. Mama mă ducea mereu să mă tundă bob, ca „s-arăt a copil de om gospodar”.

4. Eva se pricepe la linii perfecte și m-a uimit, epntru că ceea ce a făcut ea astăzi seamănă cu o liniile realizate de Cătălin Lungu acum vreo patru ani pentru părul meu.

5. Produsele folosite de profesioniștii de la Aurelian Ion Salon provoacă dependență, mai ales cele din gama Milkshake.

6. Am vorbit din nou cu Eveline despre frumusețea tunsorilor îndrăznețe și mă gândeam la toate femeile din cinematografie care au adoptat stilul și au devenit un icon în materie.

7. Bob este cea mai comodă dintre toate tunsorile posibile pentru mine.

8. Secretul unei tunsori reușite este să te lași pe mâna hair dresser-ului.

9. Este bine să încerci tunsorile care-ţi plac, dar să ceri şi părerea …

Am un bob perfect, mulțumesc!

Cred cu tărie, că atunci când mergi la salon, tu, ca doamnă sau domnișoară ce se respectă, vrei să te și relaxezi. Pentru asta, bineînțeles, ai nevoie ca acolo unde ajungi să găsești oameni frumoși, deschiși la suflet, nu doar la „tăiat” păr și coafat.

Ei bine, asta am găsit la Salonul Aurelian Ion astăzi, când am întâlnit-o pe Eveline. Mi-a zâmbit, m-a răsfățat și mi-a făcut un bob perfect. Cum să te simți altfel decât perfect cu o tunsoare perfectă?

E important ca omul cu foarfeca, cel care „dresează” părul în așa fel încât să te simți special, să și vorbească cu tine, să ieși de-acolo cu o stare de bine, nu una ca și cum ai ieși de la cineva care doar a prestat niște servicii.

Am discutat cu Eveline despre cum se poartă o tunsoare bob, despre cum să-ți îngrijești această tunsoare ca să fii mereu de invidiat. Apoi mi-am dat seama că iubesc atât de mult acest stil, dar că nu cunosc nimic despre cum a apărut. Am ajuns la laptop și m-am documentat; am aflat că stilul bob a apărut chiar…

Rhodos: un loc unde fluturii, mierea, apa albastră și trandafirii fac legea (foto)

În Rhodos totul este cu miere, de miere, mai ales dacă mergi acolo în luna ta de miere. Ok, luna voastră. Noi am descoperit o altă lume, o lume care-și păstrează farmecul locurilor antice, o lume care îmbină frumos modernul cu vechiul, ba chiar le pun față în față ca să îți alegi singur ce-ți convine mai mult din atmosferă.

Cîteva sfaturi dacă mergi în Rhodos:


Alege un hotel cu regim de demipensiune, pentru că nu vei avea timp să te bucuri de toate mesele în regim all inclusive. Asta pentru că pleci de dimineață și te ia valul cu vizitatul (doar dacă îți place, dar bănuiesc, nu te duci să stai în hotel!).Alege să mergi în excursii cu vaporul cumpărînd bilete de la agențiile din oraș, pe care le găsești ușor în zona pietonală din apropierea Colosului din Rhodos.Vizitează mult, dar nu uita să îți iei încălțăminte comodă, eventual pantofi sport sau chiar bocanci. Zonele importante (vestigiile antice) sînt localizate în munți, unde ai nevoie să urci.La plajă, alege varianta cu șezlong, pent…