Treceți la conținutul principal

Iaurtul nostru cel de toate zilele: de la Danone, cu zâmbet și lapte?

Îmi amintesc de iaurtul făcut de bunica: lăsa laptele proaspăt la prins câteva zile și apoi separa iaurtul de smânână. Mai avea o strategie iarna, când îl punea la cald, e sobă și iaurtul laptele devenea cel mai bun iaurt din lume. De fapt, i se spunea chișleag și mai punea în el un fel de lapte re-fermentat ca să se întărească și să stea mai mult. Oricum, farmecul era că nu se strica, ci cu cât stătea mai mult, cu atât era mai bun. Laptele prins era iaurtul copiilor și însoțea o gustare sau, adesea, chiar mesele principale. Dacă laptele prins mai era și insoțit de urme bune de smântână, deliciul era dublu. Ne-am pomenit acum, când bunica nu e lângă noi, să ne asigure cu asemenea bunătăți, că trebuie să-l cumpărăm. Ajungem în fața rafturilor cu iaurturi și ne conducem ori după preț, ori după brand. Rareori ne uităm la ingrediente sau alte specificații de produs. Ideea e că la fel ca și în cazul altor industrii, cine are mai mulți bani, își permite și reclamă. De cele mai multe ori, ocolesc cutiuțele cu logo cunoscut din reclamele de peste tot și aleg ceva total anonim, la un preț decent. Am avut ocazia de a merge fabrica celui mai popular iaurt de la noi și nu numai, care, să recunoaștem, are în spate o istorie și mulți ani- Danone. Aud mulți părinți care spun că ei nu le dau copiilor lor iaurt Danone pentru că acesta ar conține nu știu ce și ar fi făcut nu știu cum. Ideea este că nici măcar unul nu știe să spună ce anume din iaurturile Danone nu este bun.

Vizita la fabrică sau cum să cauți laptele în țevile Danone România
Am ajuns undeva la o margine a Bucureștiului și la capătul străzii Nicolae Cânea am zărit un domeniu al iaurtului, care te întâmpină încă de la poarta principală cu o văcuță reprodusă la mărime normală, în ideea promovării faptului că laptele din iaurt provine direct de la fermierii din România. Eram cu Annie și ne tot miram: ora pe unde o fi intrând laptele? Nu era niciun fel de agitație, doar un portar care aștepta să se facă echipa completă la poartă pentru a le spune să ne preia pentru vizita în fabrică. Până să se întâmple asta, am încercat să ne plimbăm în jurul fabricii, să vedem porțile de acces ale cisternelor, dar nu prea am avut noroc. Ceea ce am reușit să vedem, a fost un fel de legătură cu o șosea principală, făcută parcă special pentru accesul în fabrică. În rest, în jur era pustiu și inaccesibil. Doar turnurile-prelungiri ale cazanelor fabricii se înălțau semeț, reamintindu-mi de cruntul capitalism în care trăim, de globalizarea gusturilor și de punerea noastră la zid de către marii producători.  Mai întâi ne pun la zid prin reducerea opțiunilor, apoi ne fac să fim dependenți și ajungem sclavii propriilor neajunsuri. Dar să revin la iaurtul Danone, care-i criticat de-atâtea ori și pentru care echipa de marketing de acolo a muncit atâta, pentru a păstra integritatea imaginii. Nimic greșit, zic eu, mai ales când e vorba de vânzări, de propriile strategii. Din ce-am mai văzut, ei au o strategie în a demitiza și în „a arăta exact ce și cum”, dincolo de aparențe. De aici și campania lor, care a inclus vizite la fabrică, unde au venit copii și mame, tineri și bătrâni; adică au venit câte câțiva din toate felurile de publicuri-țintă. Unii din curiozitate, alții ca mine, pentru documentare.
Intrarea în fabrică, așa cum se întâmplă în firmele mari, este foarte strictă și impune securitate, igienă și ordine. Observ, peste tot sunt zâmbete; zâmbetul specific logo-ului Danone, alături de propoziții scurte prin care am crede că la Danone, dincolo de iaurt, produci zâmbete. Imediat după prezentarea orală, în care și-au prezentat istoria de atâția ani, felul în care sunt încolțiți de către cei care nu consumă Danone și lansează teorii precum că ar introduce substanțe dăunătoare sistemului digestiv, felul în care angajații Danone sunt doar un zâmbet la muncă, felul în care România primește zilnic de la ei un milion de iaurturi, am început traiectoria bine stabilită de către un manager de departament, cu o vechime în lumea Danone de vreo 16 ani. Doamna tot povestea că de câdn e acolo, frigiderul ei n-a văzut altceva decât produse Danone și că și-a crescut copiii cu acest iaurt „hrănitor și benefic”.  Am urmărit doamna care ne arăta un fel de traseu al laptelui care se transformă în milioane de porții de iaurturi, care mai de care mai colorate, parfumate, grase sau slabe. Cred că punctul pe care-l aștepta toată lumea era acolo unde ar fi trebuit să vedem marile cazane cu lapte sau ceva asemănător. Ideea este că nu am văzut, pentru că totul e „țevuit”, tot ce se întâmplă acolo curge și este transportat printr-un fel de mega-sistem sub presiune controlată, unde se îmbină, ca într-o familie de cazane, laptele, fermenții, conservanții, fructele uscate și ce mai este de pus în iaurturi.

Laboratoare și tehnicizare până-n ultimul ferment
Am ajuns și-n laboratoare, unde oricum nu-nțelegeam mare lucru, dar am văzut multe tabele pe pereți, cu diverse programări, formule și calcule. Apoi, am mai văzut că la un moment totul este sistematizat printr-un program pe calculator, care uniformizează, probabil, timpul și celelate caracteristici ale ulterioarelor condiții de păstrare. Am trecut prin camera cea mai friguroasă, unde se păstrează iaurturile ieșite de pe banda rulantă, gata împachetate în multe baxuri, numai bune de trimis în toată România. Am fugit repede de-acolo, că de altfel, înghețam odată cu aerul de-acolo. De altfel, mă întrebam, cum de muncesc cei din acel departament, zilnic, la acea temperatură? Mi s-a spus că beneficiază de mai multe pauze de-a lungul zilei, având în vedere condițiile speciale în care trebuie să-și câștige pâinea.  
Tehnicizat până în ultimul detaliu, aproape că nu mai conta dacă vezi pe undeva laptele. În tumultul de automatizări care-ți fură ochii, ai impresia că iaurtul acela ajunge la tine în urma unor click-uri, fără a-ți imagina, poate o văcuță din vreun sat al României, mulsă de un țăran. Am trecut și prin zonele de depozitare a iaurturilor, cutiilor și ingredientelor pentru culoare și gust. Am văzut saci care păreau a fi saci cu praf (pentru diverse arome) cu inscripționări: caise, căpșuni, piersici și alte cele. Ideea e că nu știu dacă e bine sau nu, dacă e sănătos au ba, dar știu sigur că există consumatori care s-au obișnuit cu aceste gusturi ca și cum ar fi cele mai bune, cele mai sănătoase.
În fine, am admirat mult timp banda rulantă finală, unde iaurturile prindeau forme individuale, fiind acoperite cu etichete și celelalte minunății. Acolo simți cu adevărat că faci parte din lumea asta a capitalismului, unde mâncarea devine o formă de manipulare, unde tot mai mult se face un război cu două tabere: sănătos și nesănătos.  Cred că sănătos este să avem limite, iar asta e valabilă și pentru Danone, dar și pentru noi. Cine ne oprește din a ne informa? Cine ne oprește din a alege? Încă avem opțiunea asta, chiar dacă e foarte împărțită și depinde foarte mult de portofelul fiecăruia. Facem în așa fel încât să ne încadrăm în cât mai puțini bani și timp cheltuit, dar uităm prea des să ne ocupăm chiar noi de ceea ce îi dăm trupului nostru spre îngurgitare.
***
Două întrebări aș fi avut pentru echipa Danone, dacă nu e cu supărare: de ce s-a enervat atât de mult doamna care ne făcea turul fabricii atunci când am pozat „țeava prin care trece laptele” (a deschis un mic robinet și a vrut să arate laptele) și unde erau camioanele cu lapte, având în vedere că era ora aproape de amiază și că zilnic se distribuie în țară câte un milion de iaurturi Danone.


În rest, apreciez deschiderea de marketing pe care-o au și, bineînțeles, veniturile uriașe (bănuiesc). Din când când, ca o ignorantă onorabilă, consum Activia de băut sau Casa bună, care sunt tot din „împărăția” lor.  
P.S.: Annie, îți mulțumesc pentru că m-ai suportat în nebunia mea de la capătul Bucureștiului. N-am să uit lirele tale, ne-timpul și mirările noastre de prin cartierul ăla urât al capitalei.




























Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O zi cu 10 lucruri bune şi un bob perfect/ @Aurelian Ion Salon

1. Normal, Eva Tocilă a dat lovitura din nou. Eva (sau Evelina) de la Aurelian Ion Salon, care face minuni cu părul.

2. La Aurelian Ion Salon  revin cu bucurie.

3. Am crescut cu tunosarea bob și recunosc, îmi stârnește și o nostalgie. Mama mă ducea mereu să mă tundă bob, ca „s-arăt a copil de om gospodar”.

4. Eva se pricepe la linii perfecte și m-a uimit, epntru că ceea ce a făcut ea astăzi seamănă cu o liniile realizate de Cătălin Lungu acum vreo patru ani pentru părul meu.

5. Produsele folosite de profesioniștii de la Aurelian Ion Salon provoacă dependență, mai ales cele din gama Milkshake.

6. Am vorbit din nou cu Eveline despre frumusețea tunsorilor îndrăznețe și mă gândeam la toate femeile din cinematografie care au adoptat stilul și au devenit un icon în materie.

7. Bob este cea mai comodă dintre toate tunsorile posibile pentru mine.

8. Secretul unei tunsori reușite este să te lași pe mâna hair dresser-ului.

9. Este bine să încerci tunsorile care-ţi plac, dar să ceri şi părerea …

Am un bob perfect, mulțumesc!

Cred cu tărie, că atunci când mergi la salon, tu, ca doamnă sau domnișoară ce se respectă, vrei să te și relaxezi. Pentru asta, bineînțeles, ai nevoie ca acolo unde ajungi să găsești oameni frumoși, deschiși la suflet, nu doar la „tăiat” păr și coafat.

Ei bine, asta am găsit la Salonul Aurelian Ion astăzi, când am întâlnit-o pe Eveline. Mi-a zâmbit, m-a răsfățat și mi-a făcut un bob perfect. Cum să te simți altfel decât perfect cu o tunsoare perfectă?

E important ca omul cu foarfeca, cel care „dresează” părul în așa fel încât să te simți special, să și vorbească cu tine, să ieși de-acolo cu o stare de bine, nu una ca și cum ai ieși de la cineva care doar a prestat niște servicii.

Am discutat cu Eveline despre cum se poartă o tunsoare bob, despre cum să-ți îngrijești această tunsoare ca să fii mereu de invidiat. Apoi mi-am dat seama că iubesc atât de mult acest stil, dar că nu cunosc nimic despre cum a apărut. Am ajuns la laptop și m-am documentat; am aflat că stilul bob a apărut chiar…

Rhodos: un loc unde fluturii, mierea, apa albastră și trandafirii fac legea (foto)

În Rhodos totul este cu miere, de miere, mai ales dacă mergi acolo în luna ta de miere. Ok, luna voastră. Noi am descoperit o altă lume, o lume care-și păstrează farmecul locurilor antice, o lume care îmbină frumos modernul cu vechiul, ba chiar le pun față în față ca să îți alegi singur ce-ți convine mai mult din atmosferă.

Cîteva sfaturi dacă mergi în Rhodos:


Alege un hotel cu regim de demipensiune, pentru că nu vei avea timp să te bucuri de toate mesele în regim all inclusive. Asta pentru că pleci de dimineață și te ia valul cu vizitatul (doar dacă îți place, dar bănuiesc, nu te duci să stai în hotel!).Alege să mergi în excursii cu vaporul cumpărînd bilete de la agențiile din oraș, pe care le găsești ușor în zona pietonală din apropierea Colosului din Rhodos.Vizitează mult, dar nu uita să îți iei încălțăminte comodă, eventual pantofi sport sau chiar bocanci. Zonele importante (vestigiile antice) sînt localizate în munți, unde ai nevoie să urci.La plajă, alege varianta cu șezlong, pent…