Treceți la conținutul principal

Interviu cu regizoarea Eva Pervolovici: pe scurt, despre „Marussia” și plăcerea de a fi diferit

Marussia” este filmul unor sentimente și trăiri atât de încurcate, încât ți se face și milă, dar și dor
 atunci când se termină. Mulți au speculat jocul de sensuri din „Marussia”. De ce nu? Mai ales că povestea este încropită între două mari iubiri: Rusia și Franța. Dar mai presus de toate, povestea este despre cum să mergi mai departe în visul, care, poate, îți distruge temporar temelia, îți face cutremur sub tălpi. Însă cine a spus că un cutremur mare nu e bun? Măcar o dată-n viață. Și dacă după aceea ai parte de cel mai frumos curcubeu și cea mai caldă ploaie din câte pot exista în Univers? Marussia este copilul-simbol al puterii, al nonconformismului și al luptei de zi cu zi cu tine însuți. Regizoarea filmului, Eva Pervolovici, a surprins o doză subtilă de gingășie și tandrețe franțuzească, îmbibată cu destoinicia rusoaicelor. Cel mai special mi se pare faptul că Marussia își joacă propriul rol în film. Producția este pe ecranele din țară, însă nu pe toate. Tocmai de aceea am provocat-o pe Eva la o discuție în care am ajuns și la „durerea ecranelor din România”. 
Actrițele principale(stânga)  și Eva Pervolovici (dreapta)
(sursa foto: berlinale.de)



- Cum a luat ființă proiectul Marussia?

Proiectul a luat ființă prin întâlnirea mea cu Marussia, care își joacă propriul rol în film. Am fost cucerită de acest copil și am urmărit-o în viața ei de zi cu zi timp de un an și jumătate pentru a putea scrie scenariul.
- Aveți vreo poveste personală legată de Franța sau Rusia?
Locuiesc în Franța de 7 ani, deci cu siguranță pot spune că am multe povești acolo care vor inspira și alte filme. Legătura mea cu Russia este mica Marussia, prin ea am ajuns să mă interesez de cultura și civilizația rusă, deși nu vorbesc limba.

- Care a fost scena în care vă regăsiți cel mai mult?

Când scrii un film te regăsești un pic în fiecare scenă, poate cel mai mult în jocurile Marussiei și scenele de vis.
- Există, în cazul producției regizate de dumneavoastră aceleași greutăți cu care se confruntă regizorii români? Mă refer aici la primirea filmului în cinematografe.

Cu siguranță mă confrunt cu aceleași greutăți dacă nu și mai mari prin faptul că filmul meu e mai greu de clasificat, un film franco-rus regizat de o româncă...
- Ați fost cu filmul în caravană prin țară. Care au fost cele mai faine reacții până acum?

Am avut sălile pline, reacții foarte vii, discuții animate. De la persoane de 80 de ani până la tineri liceeni. Sper să mai am ocazia să călătoresc cu filmul prin țară și să revin și la Iași, unde am fost atât de bine primită în urmă cu un an.

- Cât din fetița Marussia regăsim în regizoarea Eva Pervolovici?

Aceeași plăcere de a privi lucrurile dintr-un alt punct de vedere.
Marussia (scenă din film)

- Povestiți-mi despre imaginea copilăriei dumneavoastră.

Aș putea să vă povestesc copilăria mea într-o carte. E greu de redus o copilărie într-un răspuns. Mi-am hrănit imaginația încă de la câțiva ani din cărțile pe care mi le citeau mama și bunica și din jucăriile pe care le construia pentru mine tatăl meu, sculptor. 


- Ce amprentă v-au lăsat filmările în suflet?

Filmările sunt mereu perioade foarte intense, concentrate de viață. O echipă mică se formează ca o familie și la final toată lumea regretă. Mi-e mereu dor de filmare.
- Dacă ați asemui Franța cu un simbol, care ar fi acela?

Nu m-am gândit niciodată la un simbol pentru Franța. Dar cinemaul este o parte foarte important din cultura franceză.

- Ce le transmiteți celor de la cârma Ministerului Culturii, dacă ar fi să vă asculte, când vine vorba de cinematografie?

Mai multă transpareță? Și mai ales că există un public în România doritor să vadă filme, trebuie să i se creeze condițiile necesare, prin construirea și întreținerea de săli de cinema. Nu putem să ne plângem că publicul nu vine la cinema dacă acestea nu sunt nici măcar încălzite și proiecțiile nu sunt la o bună calitate a imaginii și sunetului. 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O zi cu 10 lucruri bune şi un bob perfect/ @Aurelian Ion Salon

1. Normal, Eva Tocilă a dat lovitura din nou. Eva (sau Evelina) de la Aurelian Ion Salon, care face minuni cu părul.

2. La Aurelian Ion Salon  revin cu bucurie.

3. Am crescut cu tunosarea bob și recunosc, îmi stârnește și o nostalgie. Mama mă ducea mereu să mă tundă bob, ca „s-arăt a copil de om gospodar”.

4. Eva se pricepe la linii perfecte și m-a uimit, epntru că ceea ce a făcut ea astăzi seamănă cu o liniile realizate de Cătălin Lungu acum vreo patru ani pentru părul meu.

5. Produsele folosite de profesioniștii de la Aurelian Ion Salon provoacă dependență, mai ales cele din gama Milkshake.

6. Am vorbit din nou cu Eveline despre frumusețea tunsorilor îndrăznețe și mă gândeam la toate femeile din cinematografie care au adoptat stilul și au devenit un icon în materie.

7. Bob este cea mai comodă dintre toate tunsorile posibile pentru mine.

8. Secretul unei tunsori reușite este să te lași pe mâna hair dresser-ului.

9. Este bine să încerci tunsorile care-ţi plac, dar să ceri şi părerea …

Am un bob perfect, mulțumesc!

Cred cu tărie, că atunci când mergi la salon, tu, ca doamnă sau domnișoară ce se respectă, vrei să te și relaxezi. Pentru asta, bineînțeles, ai nevoie ca acolo unde ajungi să găsești oameni frumoși, deschiși la suflet, nu doar la „tăiat” păr și coafat.

Ei bine, asta am găsit la Salonul Aurelian Ion astăzi, când am întâlnit-o pe Eveline. Mi-a zâmbit, m-a răsfățat și mi-a făcut un bob perfect. Cum să te simți altfel decât perfect cu o tunsoare perfectă?

E important ca omul cu foarfeca, cel care „dresează” părul în așa fel încât să te simți special, să și vorbească cu tine, să ieși de-acolo cu o stare de bine, nu una ca și cum ai ieși de la cineva care doar a prestat niște servicii.

Am discutat cu Eveline despre cum se poartă o tunsoare bob, despre cum să-ți îngrijești această tunsoare ca să fii mereu de invidiat. Apoi mi-am dat seama că iubesc atât de mult acest stil, dar că nu cunosc nimic despre cum a apărut. Am ajuns la laptop și m-am documentat; am aflat că stilul bob a apărut chiar…

Rhodos: un loc unde fluturii, mierea, apa albastră și trandafirii fac legea (foto)

În Rhodos totul este cu miere, de miere, mai ales dacă mergi acolo în luna ta de miere. Ok, luna voastră. Noi am descoperit o altă lume, o lume care-și păstrează farmecul locurilor antice, o lume care îmbină frumos modernul cu vechiul, ba chiar le pun față în față ca să îți alegi singur ce-ți convine mai mult din atmosferă.

Cîteva sfaturi dacă mergi în Rhodos:


Alege un hotel cu regim de demipensiune, pentru că nu vei avea timp să te bucuri de toate mesele în regim all inclusive. Asta pentru că pleci de dimineață și te ia valul cu vizitatul (doar dacă îți place, dar bănuiesc, nu te duci să stai în hotel!).Alege să mergi în excursii cu vaporul cumpărînd bilete de la agențiile din oraș, pe care le găsești ușor în zona pietonală din apropierea Colosului din Rhodos.Vizitează mult, dar nu uita să îți iei încălțăminte comodă, eventual pantofi sport sau chiar bocanci. Zonele importante (vestigiile antice) sînt localizate în munți, unde ai nevoie să urci.La plajă, alege varianta cu șezlong, pent…