Știi boaba aceea de cafea care trebuia să-mi fie diamant pe inel?
Știi fructul acela de măceș care trebuia să-mi fie amintire eternă a razei de soare perfect adormite pe obrazul meu?
Știi firul acela de parf pe care-l ducea-n spate furnica franțuzoaică spre bondarul rusoi?
Știi pâinea pe care-a înșfăcat-o vrabia noastră naivă?
Știi curcubeul complice primului nostru zâmbet?
Știi creta aceea de pe tablă, de care ne-am atins amândoi, dar pe rând, pe care a văzut-o apoi pe lume atâta lume și n-a știu că-i aceeași?
Știi ne-întâmplatul?
Știi ne-prezentul?
N-ai grijă, i-am concediat pe toți. Pe toate.
Știi fructul acela de măceș care trebuia să-mi fie amintire eternă a razei de soare perfect adormite pe obrazul meu?
Știi firul acela de parf pe care-l ducea-n spate furnica franțuzoaică spre bondarul rusoi?
Știi pâinea pe care-a înșfăcat-o vrabia noastră naivă?
Știi curcubeul complice primului nostru zâmbet?
Știi creta aceea de pe tablă, de care ne-am atins amândoi, dar pe rând, pe care a văzut-o apoi pe lume atâta lume și n-a știu că-i aceeași?
Știi ne-întâmplatul?
Știi ne-prezentul?
N-ai grijă, i-am concediat pe toți. Pe toate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu