Tunsori, oameni și filme

Țin minte, în fiecare an, la Serile Filmului Românesc, am făcut schimbări. Cele mai multe, la tunsoare. Ba scurt, ba lung, ba negru, ba verde, ba prea scurt, ba prea sexy. Aici încă nu știam de ASJ, SFR nici nu exista, dar abia întîlnisem Iașul. Iașul de care aveam să mă îndrăgostesc iremediabil, Iașul care m-a adus mereu la viață, care a dat viață viselor mele. 

Nostalgia să trăiască, dar nu prea mult.

Aici eram la ediția a doua, cu Mădălina. Eram obsedate de fotografii. Am vrut, probabil, să tipărim, oarecum, fiecare moment din festival. Știam să și muncim, bineînțeles. Am avut și atunci nume mari, dar ce să mai, ASJ rules, eu rules, toți colegii mei buni rules. 

Înțelegeți voi ce vreau să spun!