Marius Constantinescu: " Salman Rushdie este un om care se livrează atît cît consideră el că este bine pentru imaginea lui"

Auzisem despre faimosul Salman Rushdie pe la Radio România Cultural, apoi citeam tot mai des articole online, texte la gazetă, critici, aprecieri. Pentru că erau atît de controversate părerile şi criticile, atît de depărtate ca atitudine, am hotărît să mă aventurez, cu riscul multor scăpări în ceea ce priveşte cultura generală pe care trebuie s-o ai cînd te apuci să citeşti Rushdie (şi nu numai!). Cînd am auzit că vine Marius Constantinescu la Gala Operelor Naţionale la Iaşi, am zis că trebuie neapărat să-l întreb şi de Rushdie. Marius a fost singurul jurnalist de televiziune din România care a fost acceptat de scriitor pentru un interviu, cu ocazia lansării autobiografiei sale- Joseph Anton: Memorii. Jurnalistul Marius Constantinescu l-a cunoscut prima oară pe autor la Bucureşti în 2009.  

Marius Constantinescu şi Salman Rushdie (credit foto: Andrei Corut)

Corina Gologoţ: Aş vrea să-mi spui cîteva lucruri despre Salman Rushdie, aşa cum l-ai văzut tu ca om, nu ca scriitor, pentru că ai avut ocazia să faci interviuri cu el.

Marius Constantinescu: Prima oară l-am întîlnit la Bucureşti, la singura lui vizită, de altfel, în România în 2009, moment la care nu-i citisem foarte multe cărţi. Sigur că îi ştiam renumele. Aflînd că voi face interviu cu el, m-am umplut pînă la refuz de povestea vieţii lui, am citit şi am văzut tot ce se putea vedea- interviuri, interviuri pe Youtube, tot ce mai era la momentul acela. Şi m-am dus la acel prim interviu cu el doxat cu o pagină jumătate de întrebări scrise mărunt-mărunt şi am găsit un om foarte deschis pentru răspunsuri , cu umor, un umor din acela britanic fin şi de bună calitate, foarte conştient de legenda lui personală şi dispus să şi-o păstreze şi pe mai departe, un om foarte bun cunoscător al tuturor tehnicilor de marketing, de autopromovare, deci un profesionist în toată puterea cuvîntului, dincolo de scriitorul fabulos care este şi care rămîne, indiferent cum se prezintă el în interviuri. Este un om care are răspunsurile la el, indiferent de ceea ce-l întrebi, cu care poţi să te aventurezi şi în întrebări personale, n-ai cum să faci abstracţie de asta şi el ştie lucrul acesta. Salman Rushdie este un om care se livrează atît cît consideră el că este bine pentru imaginea lui şi pentru a rămîne un produs foarte vandabil, ceea ce dă o dovadă de mare inteligenţă şi discernămînt şi da, e un tip cu totul special. Şi aşa a fost şi la Londra anul trecut, cînd ne-am revăzut. Mă rog, am fost onorat; faptul că dintre toţi jurnaliştii din România cu care s-a întîlnit în 2009, pentru această ocazie- lansarea autobiografiei lui în toamna trecută, a ales doar doi din România, pe Oana Ghiţă de la Mediafax şi pe mine;  pe parte de televiziune nu am fost decît eu şi normal că asta m-a tuşat foarte tare.

Corina Gologoţ: Recomanzi o carte semnată Salman Rushdie, care ţi-a plăcut mai mult?

Marius Constantinescu: Pe mine m-a făcut praf la momentul primului interviu, pentru că era şi foarte proaspătă, Seducătoarea din Florenţa, pentru că sunt un tip foarte sensibil la această scriitură luxuriantă, care te duce cu gîndul la o sinestezie, la un moment dat e o beţie a simţurilor acolo: imagine olfactivă, imagine vizuală bineînţeles, ai componenta sonoră, deci ajungi să fii copleşit de această scufundare în simţuri, un lucru care, de altfel, i s-a şi reproşat lui pentru acest volum de către cîţiva critici foarte importanţi. Asta mi-a plăcut foarte mult. Pe de altă parte, cred că prima carte de Rushdie pe care am citit-o a fost o carte foarte simplă- Harun şi marea de poveşti, care a fost scrisă pentru fiul lui într-una dintre cele mai negre perioade din existenţa sa şi e un basm pentru oameni mari, dar care merge perfect şi la nivel de lectură de copii, foarte, foarte frumos, în care ai toată frumuseţea filigranată a poveştii indiene şi, bineînţeles, pentru cine vrea să îl cunoască pe Rushdie aşa cum vrea el să fie cunoscut e autobiografia lui – Joseph Anton: Memorii, care e şi cea mai proaspătă apariţie.

Corina Gologoţ: Şi Pămîntul de sub tălpile ei ?

Marius Constantinescu: Pămîntul de sub tălpile ei e foarte frumos dacă ne gîndim  la… da, este şi un cîntec foarte frumos Pămîntul de sub tălpile ei; şi Ultimul suspin al Maurului este o carte frumoasă. Să ştii că eu nu le-am citit pe toate. Uite, recunosc, cu mîna pe inimă, n-am citit Versetele satanice- este foarte mare. Sigur că o am, o s-o citesc la un moment dat, dar e genul de carte, din cîte-am mirosit-o eu aşa, pe care nu poţi s-o iei, să citeşti azi două pagini şi peste două săptămîni, patru. Trebuie să-i oferi timpul tău cît de mult îl ai şi nu e foarte uşor.

Citiţi prima parte a interviului cu Marius Constantinescu aici.