Duminica sufletului

Există duminici pe care le simţi apropiate de suflet, de inimă şi de dorinţe. Azi am duminica sufletului şi o atrag şi mai mult cu bunătăţi. Bunătăţile propuse de mine sunt în cărţi de Spiridon Vangheli, Salman Rushdie sau Robert M. Pirsig.

Clătite cu brînză, legate cu ceapă

Ştiu, e distanţă mare între ei, o distanţă ca între o pizza şi o clătită cu brînză de vaci, legată cu o coadă de ceapă verde, transpirată la cuptor. Tocmai de asta îmi plac extremele, tocmai de asta am început ziua cu o cafea tare şi o voi termina cu un vin rose alsacian. Am mai început ziua cu Edith Piaf şi o voi termina cu Jean Moscopol.

Toţi avem extreme în noi, doar că nu le eliberăm; le înnăbuşim acolo, le exorcizăm şi apoi ne întrebăm cum de ajungem să nu ne cunoaştem paşii.

Propun o eliberare în sine. Faceţi asta prin lucururi mici, bucurii banale, dar la care nu v-aţi oprit de prea multe ori:

• după o ploaie cu furtună, ieşiţi la o plimbare cu o cafea în mînă, admiraţi străzile, liniştea, melcii neliniştiţi, câinii vagabonzi, dar atît de deştepţi;
• faceţi-vă un tatuaj în suflet cu cele mai arzătoare dorinţe, mulţumiţi pentru ele, ca şi cum s-ar fi îndeplinit deja;
• vedeţi o gîză şi vorbiţi cu ea, va duce departe gîndul, acolo unde nici nu te-aştepţi;
• colorează în urma ta cu zîmbet, fie că vezi cerşetori, oameni simpli sau vedete;
• tratează oamenii mari ca pe nişte copii, tratează copiii ca pe nişte oameni mari.

Nu e reţetă şi nici n-o recomand tuturor, s-ar putea, ca din necredinţă, din egoism, rezultatele să fie altele. Eu am făcut cu inima deschisă şi încă mai reinventez pentru sufleţel paşi mici, dar plini de bucurie.

Iată un exemplu de bucurie din farfurie şi din cărţi în acest album.