Mă gândesc la o datorie morală a presei, care se pierde, din păcate. Am tot vrut să fiu optimistă, să mă conving că e doar pe alocuri vîltoarea prostiei, dar nu.
E din ce în ce mai urît şi da, frustrant, cum alţii, care nu au nici cea mai mică legătură cu presa, fac nişte chestii numite generic "experienţe în jurnalism". Asta se întâmplă tot din cauza unora care ajung la funcţii de conducere, iau pe de-a-ndoaselea criteriile etice, deontologice şi tot ce mai vreţi, le răstoarnă în propria farfurie cu aparenţe şi îşi fac propria instituţie de presă- ca la mama acasă!
De ce nu există o responsabilizare a presei, de ce nu sunt lăsaţi în faţă oamenii buni, oamenii care îşi fac meseria cu drag (ba mai mult, trec de stadiul de meserie şi o consideră dăruire!), oameni care nu spun niciodată că pleacă după ştiri, care nu întreabă intervievatul despre planuri de viitor, care nu caută subiecte, care fac asta pentru că le vine natural!
Oare România va ieşi din mocirla groasă în care e băgată presa?
Oare din ce cauză e aşa?
Fuga după rating, audienţă, plăcerea de a apărea la televizor fără nicio noimă, plăcerea de a prosti poporul, de a imbeciliza conştient pentru puterea politică? Cel mai urît este că televiziunea publică, pe timpuri educativă, de luat aminte şi de urmat, devine astăzi o rampă de lansare, (precum se spune), pentru agramaţi, fuste scurte şi asistente tv.
E din ce în ce mai urît şi da, frustrant, cum alţii, care nu au nici cea mai mică legătură cu presa, fac nişte chestii numite generic "experienţe în jurnalism". Asta se întâmplă tot din cauza unora care ajung la funcţii de conducere, iau pe de-a-ndoaselea criteriile etice, deontologice şi tot ce mai vreţi, le răstoarnă în propria farfurie cu aparenţe şi îşi fac propria instituţie de presă- ca la mama acasă!
De ce nu există o responsabilizare a presei, de ce nu sunt lăsaţi în faţă oamenii buni, oamenii care îşi fac meseria cu drag (ba mai mult, trec de stadiul de meserie şi o consideră dăruire!), oameni care nu spun niciodată că pleacă după ştiri, care nu întreabă intervievatul despre planuri de viitor, care nu caută subiecte, care fac asta pentru că le vine natural!
Oare România va ieşi din mocirla groasă în care e băgată presa?
Oare din ce cauză e aşa?
Fuga după rating, audienţă, plăcerea de a apărea la televizor fără nicio noimă, plăcerea de a prosti poporul, de a imbeciliza conştient pentru puterea politică? Cel mai urît este că televiziunea publică, pe timpuri educativă, de luat aminte şi de urmat, devine astăzi o rampă de lansare, (precum se spune), pentru agramaţi, fuste scurte şi asistente tv.
Comentarii
Trimiteți un comentariu