Trebuie să vă spun asta. A fost cea mai frumoasă parte a zilei. Mă întorceam spre casă, gînduri banale, idei,
trestii. Pe lîngă mine trec doi băieţei pe biciclete. Nu aveau mai mult de 7 ani. Discutau, iar eu, precum se pare, am prins partea tare a dialogului lor. Îl redau doar:
- Îţi dai seama, dacă am putea, aşa dintr-o dată, să ne întoarcem în timp?
- Ar fi ceva!
- Îţi dai seama, am putea să ne reparăm greşelile din trecut !?
Nu mă pot abţine şi spun că am pufnit în rîs. Era un rîs-plîns, de fapt. Dacă ei, la vîrsta bicicletelor fără griji, ajung să gîndească aşa, eu mai am o speranţă. Am să iau speranţa asta şi-am s-o duc să-i dau apă, mîncare, de toate. Să nu piară.
________________________________________
Sursa foto: http://www.onlinearts.ro/copilarie-2237
________________________________________
- Îţi dai seama, dacă am putea, aşa dintr-o dată, să ne întoarcem în timp?
- Ar fi ceva!
- Îţi dai seama, am putea să ne reparăm greşelile din trecut !?
Nu mă pot abţine şi spun că am pufnit în rîs. Era un rîs-plîns, de fapt. Dacă ei, la vîrsta bicicletelor fără griji, ajung să gîndească aşa, eu mai am o speranţă. Am să iau speranţa asta şi-am s-o duc să-i dau apă, mîncare, de toate. Să nu piară.
________________________________________
Sursa foto: http://www.onlinearts.ro/copilarie-2237
________________________________________
Comentarii
Trimiteți un comentariu