Despre moarte, impecabil
De mică, vedeam, cu sau fără voia
mea, spectacole şi concerte făcute de ruşi, la posturile de televiziune ruseşti,
bien sur. Erau impecabile. Mereu îi auzeam pe-ai mei vorbind la masă despre stăruinţa ruşilor de a face
din orice spectacol, o bijuterie.
Lumini, sunet, scenă, ţinuta, atitudine, show,
machiaj, costume, dans (...) Toate, făceau deliciul a cel puţin două ore de bună simţire în faţa ecranului de sticlă. Despre toate astea mi-am amintit azi la baletul
"Giselle". Am simţit organizarea maestrului Motovilov, implicarea lui.
Giselle ne-a aratat că metafora mişcărilor nu se face de dragul esteticului, ci de
dragul simţurilor. Asta, mulţumită balerinei Roua Răuţ, care şi-a construit o Giselle
pentru sufletul ei, pentru adrenalina perfectă de pe scenă.
Costumele sunt geniale. Opera
deschide o stare de lux, o stare care te face să îţi creezi o lume puţin pretenţioasa.
Nu e rău deloc, odată ce îţi educă şi orgoliul.
Dirijarea maestrului Adi Morar
m-a făcut să unesc momentele în care era o pauză între scene. Liniştea baghetei pregătea, de fapt, furtuna imaculată a morţii.
La operă ai timp să mori frumos, să mori dansând, să mori cântând, să mori frumos, dar să revii negreşit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu