Sportul - punte de încredere spre Europa

Vizita la Strasbourg a copiilor din cele  patru echipe de tag rugby din Moldova  şi Transnistria a însemnat o experienţă mult mai frumoasă şi mai aproape de inimă decât o poate spune titlul programului. Consiliul Europei, Strasbourg, - nu ştiu ce şi-ar fi putut imagina copiii înainte de a le spune celor dragi că vor vizita o părticică a Franţei. Nu a fost o descoperire oarecare, ci prima de acest gen. Pentru toţi. 

În mintea multora, de altfel, Europa se traduce prin titluri cu multe enumeraţii şi atribute. Adolescenţii din cele patru echipe câştigătoare ale turneului de tag rugby desfăşurat în Moldova au văzut casa democraţiei  altfel. E importantă prima impresie pentru toţi, de pe ambele maluri ale Nistrului. Se spune că prima impresie nu e sănătoasă, dar îţi creează o imagine durabilă a acelui ceva nou. Acel ceva nou a fost Consiliul Europei cu tot cu un Strasbourg ameţitor de ispititor. Pentru un cetăţean al unei democraţii care “şchiopătează” demult,oraşul devine un refugiu perfect. Măcar şi inconştient, măcar pentru viitor. Aşadar, mojloc de noiembrie, Strasbourg-ul lui 2012.

Dorinţele se împlinesc la Strasbourg

Europa ne cheamă, fie că suntem în trend cu actualitatea problemelor globale, fie că nu ne interesează. Mesajul ei este pentru oameni şi egalitatea lor, asta îşi strigă europenii continuu şi apără prin cooperare. Nu e visul american, dar putem construi unul European. O egalitate fără democraţie este imposibilă şi atunci  diferitele programe de susţinere  pentru ţări ca Republica Moldova vin ca o mănuşă într-o perioadă prea dificilă chiar şi pentru casa şi masa fiecăruia. Există un dialog, o colaborare şi o legătură puternică între ceea ce vor să construiască mai marii Consiliului Europei şi ceea ce vor deveni tinerii abordaţi, beneficiari în proiecte. Susţinerea măsurilor de promovare a încrederii între malurile râului Nistru- sună peste măsură de fastuos (al naibii de pompos chiar!), dar scopul este chiar acesta. Consiliul Europei în colaborare cu grupul de cooperare pentru combaterea consumului şi a traficului ilicit de droguri- Grupul Pompidou (al Consiliului Europei), au făcut să se întâmple vizita de studiu a celor 27 de copii la Strasbourg, care va rămâne, poate, vizita vieţii lor. Or mai fi având după asta şi altele, dar prima experienţă de ieşit din afara graniţelor ţării tale nu se uită, mai ales atunci când îţi imaginezi că poate fi şi ultima. Atunci când i-am întrebat pe câţiva dintre ei cu ce rămân din toată experienţa aceasta, am primit numai răspunsuri echivalente cu tot ce-i nou, tot ce-nseamnă altceva decât ce au avut până acum. Probabil că importanţa unei astfel de implicări se traduce şi prin ideile copiilor, care se vor întoarce acolo de unde au plecat şi vor schimba ceva. Măcar şi în salutul cu cei cunoscuţi sau mersul pe stradă şi tot e bine. Un pas înainte e o speranţă pentru un viitor mai bun.

De la sport la încredere

Finaliştii care au ajuns să zboare prima dată cu avionul până în Germania, ca apoi să vadă de acolo drumul până la Strasbourg, au fost cei care au câştigat etapa finală de tag rugby la Chişinău. Norocoşii sunt de la Bălţi, Chişinău, Bender şi Mălăieşti (Grigoriopol, Transnistria). Ajunşi la Strasbourg, nu au făcut altceva decât să îşi deschidă larg universul ca să mai primească unul cu adevărat diferit de al lor. Cel mai interesant este că au căutat acest univers. L-au găsit în „bonjour”-urile şi „merci beaucoup” –urile necunoscuţilor frumoşi. Au intrat în lumea lor pentru trei zile, dar, probabil, le va rămâne pentru mult timp. Acest gen de rugby, construit aproape ca un joc al încrederii pe terenul de joacă, i-a adus împreună pentru a da viaţă ideii de schimb droguri- sport. La prima vedere poate părea stupidă o astfel de aliniere, dar cea mai bună explicaţie pentru asta o dă chiar Anna Capello, şefa Diviziunii “Măsuri de Promovare a Încrederii şi Asistenţă Electorală”, coordonatoarea programului, care spune că este nevoie de un scop nobil, încurajator şi practic pentru ca tinerii să poată înţelege partea distrugătoare a drogurilor şi s-o evite. Intenţia comună a organizatorilor şi a celor implicaţi în desfăşurarea proiectului, care a avut mai multe etape, a dezvoltat un scop generic şi vrednic. Schimbul de informaţii privind problemele practice ale serviciilor de control al drogurilor. Acolo rezidă încrederea, în întâlniri şi schimburi de experienţă care nu scot în faţă neapărat scopul principal, ci îl hranesc cu ingrediente de genul încrederii, cooperării, colaborării şi susţinerii pe termen lung. Probabil că întrebarea care prinde iz de curiozitate este ce au înţeles copiii din Moldova din experienţa jocului de rugby simplificat, numit generic şi tag rugby, lăsând deoparte distracţia şi prietenia care s-a legat între ei. Cei 27 de viitori cetăţeni responsabili au reacţionat ca un burete în apă, iar apa şi aerul european îţi permit să şi visezi.

Printre copiii care au plecat de acasă cu permisiunea părinţilor şi cu un gând bun de la aceştia, au mai fost şi cei care nu au avut parte decât de încurajarea unor tutori de la internat. Tinerii de la Şcoala de tip internat pentru copii orfani rămaşi fără îngrijirea părinţilor din Bălţi ( Centrul de primire a copilului în regimde urgenţă "Evrica" din Bălţi) au jucat şi ei tag rugby tocmai în ideea de a promova un stil de viaţă sănătos în defavoarea drogurilor. Sportul a creat între aceşti copii şi o legătură strânsă, majoritatea rămânând cu imagini unice îmbinate cu prima experienţă de acest gen într-o altă lume.  Băieţii s-au simţit pe terenul de joc adevăraţi susţinători ai sportului. Au luptat prietenos, uneori, cu invidia naivă, iar alteori trâgând cu ochiul la profesorii care-i însoţeau şi care aveau emoţii mai ceva decât la o competiţie naţională. Se spune că jocul în care miza e prietenia face mai mult decât orice premiu material. Echipele au jucat în reprize de două câte două şi atunci au fost nevoiţi într-un mod plăcut de a se cunoaşte, poate mai mult decât s-ar fi aşteptat. Diversele ieşiri nervoase şi naive de adolescent nu au lipsit, iar engleza arbitrilor de la The Rugby Football Union of England  făceau deliciul nostru, al celor care savuram simplitatea jocului. Adrian Masters şi Paul Dorey, arbitrii competiţiei finale din Strasbourg au spus că acest tip de joc de rugby este unul special pentru copii, pentru începători, pentru că regulile sunt simple, iar ideea principală este de a îmbina distracţia cu sportul şi  prietenia. Sau, cum spun englezii- it’s for fun!

O vizită cât o democraţie

Amestecul de democraţie , sport ca valoare umană şi susţinere vine din partea Consiliului Europei pentru tineri exact atunci când aceştia intră în procesul aşa-zis de devenire a cetăţeanului responsabil. Asta o spune mai bine Ala Gherman, directorul Liceului Teoretic Liviu Deleanu din Chişinău: Este important ca aceşti copii să comunice pentru că peste 4-5 ani ei vor deveni acei care vor decide viaţa politică şi economică a ţării noastre.  Ala Gherman este convinsă de faptul că după vizita la Strasbourg aceşti copii vor fi mult mai activ şi se vor implica în viaţa socială de la ei din şcoală şi în societatea de unde se trage fiecare. Cu siguranţă, această vizită i-a învăţat democraţia într-un alt mod, le-a oferit o imagine mai apropiată şi umană. Nu au văzut doar partea oficială, ci au călcat mândri în la Petit France, au văzut Catedrala Notre-Dame din Strasbourg şi au colindat istoria oraşului pentru bagajul de cultură generală, dar învăţată pe viu, nu din cărţile de istorie cu poze învechite. Fotografiile erau la ordinea zilei pentru că acasă îi aşteptau pe toţi cei dragi cu amintiri frumoase, primele amintiri din afara ţării lor. Dacă le-aţi fi văzut expresiile feţelor în cele trei zile de vizită în această parte a lumii, unde democraţia pretinde a fi la ea acasă, aţi fi crezut poate, că aceşti omuleţi îşi vor reface la ei acasă, în micro-societatea lor din Republica Moldova şi Transnistria o parte din felul lor de-a fi. Iana Silosiev, care este din Mălăieşti şi este elevă în clasa a IX-a,  îmi spune, aproape cu emoţia unui copil prea fericit, că ea va schimba şi modul de a saluta lumea la ea acasă. Aici lumea te salută frumos, se poartă frumos cu tine. Lumea e simplă şi voi duce o bucăţică din ea acasă. Merg să-mi cumpăr o eşarfă simplă pentru început. Iana îmi mai spune că oraşul şi oamenii au impresionat-o destul ca să se întoarcă acasă cu iniţiative-surpriză pentru toţi. Se bucură şi de faptul că sportul i-a adus prietenii noi şi că echipamentul care le-a rămas după competiţii le va permite să joace în continuare tag rugby la şcoală din sat şi cu alţii. De fapt, nu prea-i venea să creadă la început.

Mulţumitor rămâne faptul că o mână de oameni pot ajuta la dezvoltarea unor copii, care, poate, vor aduce schimbarea într-o ţară întreagă la momentul potrivit. Vizita rămâne să construiască în continuare un dialog  cu impact imediat, fie că se întâmplă la Bălţi, Mălăieşti, Bender sau Chişinău. Ideile cresc şi poate se întorc de unde au plecat. Strasbourg-ul îi va chema din nou, cu alt scop, iar eu voi fi jurnalista care va traduce totul într-un alt reportaj. Promit să mă întorc peste un an la aceşti copii să caut schimbarea lor.

________________________________________

Pentru fotografii, comentarii, accesaţi pagina de Facebook Two Moldovan Journalists in Strasbourg.
Articolul din Jurnal de Chişinău aici.