Oraşul îţi poate apărea ca un cadou vintage dupa aproape trei ore de drum sec de la Frankfurt. Un drum sec, dar bun. Îmi apare la orice mişcare o nou imagine a Strasbourg-ului pe care am iubit-o acolo. Da, am iubit imagini pentru că nu am avut timp să mi le adopt ca pe nişte trăiri propriu-zise. Am savurat paşii, am respirat un aer calm, am admirat oameni adevăraţi.
Imagini infailibile din Strasbourg:
1. Străzi fără pic de afiş, panou sau reclamă. Dacă vroiai să îţi dai seama în faţa a ce fel de cabinet medical stai, trebuia să citeşti plăcuţa superb gravată ca o chestie vintage de preţ.
2. Oameni calmi, care nu-şi dezlipesc ochii de carte nici pe trecerea de pietoni. Ăsta nu e neapărat un lucru bun, dar e fain de tot.
3. Multe, multe biciclete. Oameni mulţi pe biciclete, oameni care îşi educă fiii şi fiicele pe bicicletă.
4. Toate instituţiile europene care-ţi emană un fel de inspiraţie birocratică. Paradox bun.
5. Spaţiile verzi sunt spaţii verzi.
6. Mall-ul nu e mall.
7. Trecerile de pietoni respectă bicicliştii.
8. Prin croissant-ul, ziarul şi cafeaua de dimineaţă poţi vedea o lume întreagă fără banalul la un click distanţă.
9. Totul se plăteşte. Nu există free wireless.
10. Poţi vedea matinalul France 2 ca pe ceva foarte plăcut şi util.
__________________________________________________________________________
Imaginile nu au surprins chiar infailibilul, dar mă voi reîntoarce pentru asta. Poate rămân.
Comentarii
Trimiteți un comentariu