 |
| Startul marşului s-a dat la Palatul Culturii |
Astăzi s-a întâmplat Marşul pentru conştientizarea diversităţii în care trăim. La acţiune au participat fundaţia STAR OF HOPE Iaşi, Asociaţia Naţională pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România ANCAAR (Filiala Iaşi) precum şi susţinători ieşeni, părinţi cu copii de mână. Printre personalităţi a fost Cristina Nichita, creatoarea de modă care susţine toate acţiunile de acest gen şi se implică direct.
Copiii cu autism nu sunt o problemă, ei sunt copii normali şi speciali. Aşa cum părinţii nu ne-au ales pe noi, aşa nici părinţii lor nu i-au ales atunci când i-au născut. Cel mai mare respect pentru mamele care au copii cu autism ar trebui să-al avem atunci când ne gândim că nu i-au abandonat, ba chiar unele au renunţat la locul de muncă pentru a avea grijă de copil. Pentru că sântem în pas cu tot ceea ce numim implicare, voluntariat, susţinere, comunicare şi toleranţă, noi, cei care conştientizăm mai bine situaţia, ar trebui să îi facem şi pe ceilalţi să înţeleagă că autismul nu înseamnă handicap. La acest capitol România stă încă foarte prost, pentru că după 18 ani, cei cu forme de autism sunt încadraţi în tagma persoanelor cu schizofrenie, ceea ce nu este normal pentru că autismul este o tulburare a creierului. De multe ori, comportamentul suferinzilor de autism este perceput greşit de către ceilalţi. Asociatiile de voluntariat care încearcă să le facă viaţa mai bună copiilor şi adulţilor autişti au speranţa că lucrurile pot merge spre bine numai cu toleranţă, informaţie şi prin apropierea noastră de cei mai speciali decât noi.
Marşul copiilor frumoşi
 |
| Diferiţi pentru că sunt speciali |
Dacă te făceai un pic nevăzut în mulţimea de copii de la marşul de astăzi pentru conştientizarea autismului, auzeai zâmbete şi vedeai fericire. Te înduioşează aceşti copii pentru că sunt cu adevărat speciali. De la Palatul Culturii până în Piaţa Unirii, am observat ieşeni toleranţi care s-au prins în marş, dar şi ieşeni care râdeau. Ori nu înţelegeau ce se întâmplă, ori ei sunt acei care au nevoie de ajutor- să fie mai toleranţi.
Am văzut copii cu autism jucându-se cu cei care au venit să îi susţină. Poate că la vârsta lor, a celor fără autism, nu înţeleg foarte bine situaţia, însă au ştiut sigur că sutele de baloane ce au colorat cerul din Piaţa Unirii au fost un semnal de alarmă pentru cei grăbiţi.
Cristina Nichita: " Să ajungem să fim astăzi buni pentru astăzi"
Corina Gologoţ: Care este dorinţa Dvs cea mai mare în legătură cu aceşti copii?
 | |||||
| Cristina Nichita, împărţind baloanele Surâsului Albastru |
Cristina Nichita: Dorinţa mea este să ajungem să vorbim normal, cu normalitate despre aceşti copii şi despre adulţii diagnosticaţi cu autism. Pentru că ce se întâmplă, nici adulţii, nici familia acestor copii nu au ales soarta. Dumnezeu i-a ales pe ei, ei sunt parte a comunităţii şi eu cred că aşa cum spunea Dalai Lama, evoluţia este implicarea totală a comunităţii; eu cred că nouă trebuie să ne pese, eu cred că noi toţi trebuie să fim alături şi să solidarizăm cu cauza de fiecare dată când nise cere ajutorul, indiferent dacă este vorba de copii cu autism sau dizabilităţi. Pentru mine, nu există cu dizabilităţi, există copii şi copii. Aceşti copii sunt furmoşi şi au multă iubire de dăruit. Ceea ce noi trebuie să arătăm este că şi noi îi acceptăm şi îi iubim. Dorinţa mea este să se vorbească cu normalitate despre acest diagnostic, să avem o lege pentru copiii diagnosticaţi cu autism, dar nu există aplicabilitate, nu se întâmplă nimic, nu sunt diagnosticaţi la timp, nu avem terapii decontate, nu se gândesc mulţi la faptul că nu există darimplicarea diagnosticului în sine. Aici e vorba, de fapt, de a duce laolaltă mai multe ministere: e vorba de Ministerul Muncii, Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii. Terapeuţii, cei care lucrează cu copiii diagnosticaţi cu autism, voluntarii, studenţii, toţi aceşti oameni nu au vechime în câmpul muncii, de cele mai multe ori se lucrează la negru.
Corina Gologoţ: Chiar voiam să vă întreb de studenţi. Se implică?
 |
| Cristina Nichita alături de fiul ei, Ştefan |
Cristina Nichita: Da, chiar sunt foarte încântată de ceea ce am văzut la STAR OF HOPE la doamna Aurora Vatamaniuc, de ceea ce am văzut la ANCAAR filiala Iaşi la doamna Carmen Ghercă, de fiecare dată au o parte de voluntari, de la facultăţile de Psihologie, atât de la "Cuza", cât şi de la „Petre Andrei”. Este minunat că Iaşul răspunde prezent acestei campanii, Iaşul ştie mai mult decât acum 4-5 ani despre autism. Acesta este rolul evenimentului de astăzi, este vorba de implicare, este vorba de informare, este vorba de conştientizare şi nu în ultimul rând, de strângere de fonduri pentru că ANCAR Iaşi are un eveniment în această seara la Motel Bucium, unde noi invităm comunitatea oamenilor de afaceri, und enoi invităm politicieni din administraţia locală să vină alături de noi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii copiilor înscrişi la ANCAR Iaşi. Sunt alături de Carmen Ghercă, el al patrulea an. Este minunat să fii invitat, ambasador e mult spus pentru că de multe ori ambasadorii nu ne reprezintă cu succes, e minunat să fii prieten al unei astfel de campanii, e minunat să-ţi îndemni prietenii, rudele, cunoştinţele, partenerii de afaceri ca să-şi deschidă sufletele, să-şi deschidă buzunarele, să vină să doneze. E minunat să ai bucuria de a dona pentru un scop nobil. Aş îndemna oamenii să doneze: Donaţi, dar nu din ceea ce vă rămâne sau e în plus şi vă prisoseşte. Astfel putem schimba. Astăzi putem schimba, mâine nu ştim. Există astăzi, aici, acum. Chiar dacă sunt ortodoxă din cap până-n picioare, neam de neamul meu, sunt impresionată de filozofie şi filozofi şi cred că e important să trăim clipa. Şi asta îmi doresc şi eu: să ajungem să fim astăzi buni pentru astăzi.
Carmen Ghercă: " Noi încă nu am învăţat să îi acceptăm"
Corina Gologoţ: Care este dorinţa Dvs cea mai mare pentru aceşti copii?
 |
| Carmen Ghercă |
Carmen Ghercă: Dorinţa mea cea mai mare ar fi ca aceşti copii să aibă o viaţă mai bună, să fie acceptaţi de societate, să fie integraţi şi să reuşească să îi facă pe cei din jur să îi vadă aşa cum sânt ei cu adevărat, adică diferiţi dar asemenea.
Corina Gologoţ: Aţi întâlnit şi oameni care au fost mai puţin toleranţi faţă de copiii aceştia?
Carmen Ghercă: Cu siguranţă, mentalităţile încă sânt învechite şi încă ne luptăm cu schimbarea mentalităţilor, fiindcă ele au rămas aceleaşi: copii cu dizabilităţi, copii cu handicap, care nu pot să facă nimic şi cam asta este tot.
Corina Gologoţ: Cum vă pare situaţia din afară în comparaţie cu România?
Carmen Ghercă : În celelalte ţări din Europa şi nu numai, aceste persoane sunt, în primul rând, respectate, sunt integrate şi comunitatea încearcă să îi sprijine şi să îi ajute. Asta este diferenţa între noi şi ei. Noi încă nu am învăţat să îi acceptăm.
Dvs. personal, de ce vă implicaţi de fiecare dată?
Carmen Ghercă: Am şi eu un copil cu autism şi acesta este principalul motiv pentru care ne-am implicat în aceste acţiuni şi încercăm să îi ajutăm şi pe ceilalţi copii care se află în aceeaşi situaţie şi pe celelalte familii.
Studenţii se implică!
 |
| Bianca Bulai, studentă |
Corina Gologoţ: De când eşti în STAR OF HOPE?
Bianca B., studentă: Sânt în STAR OF HOPE de o lună. Am găsit nişte activităţi complexe aici, eram curioasă despre cum se lucrează cu copii cu nevoi speciale şi copiii sunt extrem de drăguţi.
Corina Gologoţ: De ce eşti astăzi aici?
Bianca B., studentă: Pentru că nu am mai participat la Marşul de 1 aprilie cu ocazia Zilei Internaţionale a Autismului şi vroiam să văd cum e. Mi-am propus să fiu alături de cei de la STAR OF HOPE şi de ceilalţi susţinători.
Corina Gologoţ: Crezi că studenţii se implică destul?
Bianca B., studentă: Din câţi voluntari am văzut eu la asociaţiile la acre am mai fost voluntară, da, sânt mulţi.
Bianca Bulai, an.I Master în Diagnoză, Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, Universitatea 'Alexandru Ioan Cuza'
Galerie foto:
Comentarii
Trimiteți un comentariu