Piesă de teatru în premieră pentru România

Sursa- altiasi.ro


Piesa de teatru Vis cu statui este jucată în premieră pe ţara la Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi. Piesa este scrisă de mexicanul Carlos Fuentes şi nu a mai fost pusă în scenele româneşti de teatru. Regizorul Ovidiu Lazăr a montat Visul cu statui şi dacă nu aţi fost să vă delectaţi pe 24, 25 sau 29 martie, o puteţi prinde pe 8 sau pe 29 aprilie începând cu ora 18.00 la Sala "Teofil Vâlcu" a naţionalului ieşean. Preţul unui bilet este de 22 de lei, iar pensionarii, studenţii şi elevii au parte de reducere. Dacă vreţi să rezervaţi online biletul, intraţi pe www.eventim.ro.

Un societar şi un tânăr actor în distribuţie
Monica Bordeianu şi Horia Veriveş fac deliciul piesei despre singurătate şi sunetele ei, uneori ucigătoare, uneori hilare. Două personaje care trăiesc la intensitate maximă rolul. El este ducele şi îngrijeşte de ea, Doamna singură şi nebună care nu iese din casă. De fapt, asta e meseria lui, să aibă grijă de ea. 

Puteţi vedea aici o prezentare scurtă a piesei. 
               

Singurătatea- numai bună de învăţat
Carlos Fuentes ne atenţionează, chiar dacă ştim, că e o mare părăsire în lumea aceasta. Dacă fiecare dintre noi şi-ar alege pe cineva… dacă s-ar îngriji într-adevăr, întru-totul de el... acesta ar fi lucrul cel mai frumos. Aceasta ar fi adevărata noastră profesie... 
Relaţia dintre supus şi servit. 
Realţia dintre om şi om.
 Relaţia dintre singurătatea hrănită şi singurătatea înfometată.
 Relaţia dintre singurătatea dorită şi singurătatea neştiută.
 Relaţia dintre roluri, până la urmă. 

Ne facem rolul zi de zi, dar nu ne dăm seama. Vă gândiţi că singurătatea nu e de folos? E discutabil pentru că singurătatea ne ajută să nu ne dăm seama că ne doare. Doar dacă... ne lepădăm de ea.

Îmi amintesc acelaşi lucru din legenda lui Prometeu (varianta Octavian Paler), cel cu focul. Legat de stâncă, îl avea doar pe vulturul care-i provoca răni zi de zi, negreşit. Vulturul ştia că rănile dureau mai mult dacă nu venea să-i rupă din carne. Rana din suflet e mai dureroasă decât rana din carne. Astfel, Prometeu avea o singurătate împărtăşită. Da! Asta era- singurătatea împărtăşită, care e numai bună pentru supravieţuitori.



Comentarii