Ella Fitzgerald îmi stropește mintea cu melancolie. Dacă stau bine și mă gîndesc, îmi evocă anumite stări pe care le-am descoperit în cărțile lui Paler, Ion Vianu sau Radu Pavel Gheo. E distanță mare între toate aceste nume, însă muzica ni le apropie.
Nimic nu-i este imposibil muzicii.
Azi m-am trezit cu ajutorul muzicii. Devin dependentă. Ascult, sunt autodidactă, mă lansez în ascultări pe care încă nu le înțeleg, dar așa mă supun muzicii. Detest momentele cînd muzica nu-mi intră în minte sau inimă. Ador momentele cînd muzica mă inspiră, îmi reinventează copilăria, adolescența sau prezentul. Uneori, chiar și viitorul.
Toate se fac pe muzică mult mai bine:
Nimic nu-i este imposibil muzicii.
Azi m-am trezit cu ajutorul muzicii. Devin dependentă. Ascult, sunt autodidactă, mă lansez în ascultări pe care încă nu le înțeleg, dar așa mă supun muzicii. Detest momentele cînd muzica nu-mi intră în minte sau inimă. Ador momentele cînd muzica mă inspiră, îmi reinventează copilăria, adolescența sau prezentul. Uneori, chiar și viitorul.
Toate se fac pe muzică mult mai bine:
 |
| Sursa foto aici |
- aluatul crește ca-n povești;
- ceapa se rumenește ca soarele în amurg;
- vasele nu mai scîrțîie sub burete;
- părul se ondulează și firele de păr vorbesc între ele;
- vinul e mai dulce;
- cafeaua e mai cafea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu