Dragă mamă,
nu te-am văzut demult. Azi şi ieri şi mâine îmi aminteşte de tine. Mă chinuie dimineaţa. În fiecare dimineaţă am gândul ăla nasol de genul "ce caut eu aici"? Când eram acasă, lângă tine, vroiam mai repede să plec, acum vreau să ajung la tine. E banal, dar e banalitatea mea dragă.
Îmi amintesc de mirosul bucătăriei de acasă. Mereu îmi spuneai că adevăratele femei au hainele curate, bucătăria ca o sufragerie şi geanta ca un sertar preţios. Mereu mă învăţai să fiu cuminte, să nu râd prea mult şi să am grijă cu prietenii.
Mamă, am grijă cu oamenii, dar cu cei un pic neoameni, ce mă fac? Ştiu că mi-ai spune că acei oameni nu merită atenţia ci doar atitudinea mea. Sper că nu greşesc. Şi mă opresc. Mereu îmi spuneai să spun multe cu puţine cuvinte.
Cu drag,
al doilea copil al tău.
Comentarii
Trimiteți un comentariu