Despre cum îmi petrec povestea cu jurnalismul: pe limba copiilor, la „Flori de Portocal”

Trăim vremuri delicate, în care nu prea știm cum ne-o iau tehnologiile înainte. Nu ne dăm seama de timpul pierdut în fața ecranelor, de orice fel ar fi. Nu ne dăm seama că am putea investi acest timp în relațiile noastre cu cei dragi, cu familia. Este important ca toate provocările să fie folosite „cu cap”, să ne inspire, să ne poată ajuta, în loc să ne manipuleze.

Cel mai important, în toată afacerea și nebunia, este să știm cum să îi înțelegem pe copii în atmosfera asta superconectată. Ne ajută dacă ne apropiem și-i înțelegem de ce vor să se uite la una și nu la alta, de ce preferă să se joace pe calculator sau tabletă, în loc să iasă afară, să alerge. Numai așa putem să salvăm ceva, înțelegând.

De peste o lună de zile țin un Curs de Jurnalism și Educație Media pentru Copii.

Totul se petrece la „Flori de portocal”, într-o atmosferă caldă și colorată.

Ioana, Victor, Tudor, Rareș, Catherine, Daria și Anastasia mă provoacă prin sinceritatea lor și de fiecare dată, plăcere de a mă întâlni cu ei (și de a le vorbi pe limba lor despre lucruri de oameni mari) este dublată de ceea ce descopăr în gândurile și ideile lor. Oamenii maturi ar trebui doar să se apropie, să le dea încredere și să-i pună în dialog. Dincolo de toată teoria, mereu am crezut că joaca și povestea pot forma un om mai mult decât orice. Bineînțeles, educația se face prin școală, care ordonează și produce efecte utile creșterii.

Ceea ce fac eu cu minunații aceștia mici și deștepți este să îi aduc în lumea celor mari încet, explicând prin joacă ce este adevărul și cât de important este pentru o viață bună.

Am trecut, de la poveștile despre știri și jurnaliști la manipularea făcută de presă. Mereu am ținut mult la părerile lor și de aceea i-am pus în dialog, în dezbateri simple, dar tare utile. Și, cel mai important, i-am făcut să prindă curaj să vorbească despre ei, să se cunoască și să iasă în față bucuroși, spunând ce le place și ce știu să facă mai bine.

La final, din tot acest program a ieșit un frumos ziar pe „limba lor”, ca o bijuterie. Aici trebuie să-i mulțumesc minunatei mele „Jolie - Simona”, care pune cum trebuie accentele pe pagini și în pagini.

Mulțumesc, Nina, pentru ajutor și dăruire.

Mulțumesc părinților și copiilor, mai ales pentru că au crezut în puterea poveștii mele.
Va continua!

Galerie foto de la evenimentul de lansare (Ziarul „Flori de portocal”), mulțumesc, Anca!















Comentarii