Acţiune. Iniţiativă.
Alegere. Adaptabilitate. Uman. Dezvoltare. Implicare. Om.
Îmi place să-mi amintesc
de orele de educaţie civică, la care proful nostru bătrîn, care nu prea era la
curent cu noile trenduri din societatea civilă, ne punea la curent cu ceea ce i
se părea lui uman, de bun simţ şi de nelipsit din bagajul unui cetăţean
responsabil. Ne spunea că ajutorul pentru celălat se va întoarce spre binele
nostru în viitor. Într-un fel, îl cita aici pe Jonathan Swift; nu
ştiu dacă îl citise, dar cu siguranţă avea dreptate. Ne mai învăţa că
responsabilitatea, obligaţia, liberul arbitru şi drepturile merg mînă-n mînă
pentru a crea o societate deschisă la minte.
Au trecut mulţi ani de
atunci (vreo 12), dar sunt perfect valabile pentru mine spusele bătrînului
profesor de educaţie civică. A, să nu uit, profesorii de educaţie civică nu
aveau, neapărat, vreo pregătire în acest sens, (mai ales la ţară!), ci erau
aleşi, probabil, în sfatul şcolii, cei mai potriviţi, după opinia lor, cei cu
experienţă de viaţă şi care să dea un exemplu copiilor din bănci. Adevărat,
căci acel profesor de geografie, chimie şi tot ce se mai putea, a fost singurul
primar care nu şi-a făcut avere cît a fost în funcţie. Asta se întîmpla dincolo
de Prut, la Lopatnic, prin anul 2002.
Astăzi, implicarea
civică este la un nivel îmbucurător de ridicat. Şi se întîmplă în România.
Mi-au confirmat acest lucru şi se bucurau de-a dreptul, spunînd-o, doi tineri
cu iniţiative, cu dorinţă de schimbare şi implicare socială. Radu Cucută şi
Daniel Sandu au prezentat, din partea Fundaţiei
Multimedia, pe 8 iunie, la Iaşi, concluziile şi studiile
cantitative/ calitative în ceea ce priveşte Iniţiativa pentru societatea
civilă pentru regiunea Nord-Est. Este primul studiu de acest gen şi
poate ajuta foarte mult dacă este luat în calcul de societatea civilă.
Iată cîteva dintre
ideile, concluziile ce au fost prezentate la Iaşi în ceea ce priveşte
iniţiativa pentru societate civilă:
- Regiunea de Nord-Est
înregistrează cel mai scăzut nivel de dezvoltare de pe teritoriul
României, chiar dacă, în perioada 2000-2010, atît PIB/locuitor, cît şi
cîştigul salarial lunar brut, precum şi rata şomajului şi-au îmbunătăţit
în mod simţitor valorile.
- Locuitorii din Nord-Est sunt
mai orientaţi către comunitate.
- Politica este mai apreciată,
mai ales la nivel local.
- Cultura participativă este una
aspiraţională.
M-am gîndit mult pînă să
mă apuc să scriu ceva despre asta, am căutat oameni care să-mi spună cum s-a
răsfrîns asupra lor propria implicare civică şi cum au descoperit, prin asta, o
Românie frumoasă. Oamenii care sunt şi implicaţi şi care să vrea să vorbească
despre asta sunt puţini, însă am mulţumit pentru răspunsurile sincere. Am avut
un scurt dialog cu oamenii implicaţi, cu oamenii care au timp şi de studiul
valorilor, aplicarea lor, transmiterea mai departe a mesajului, dar şi să
povestească despre asta.
Iată galeria oamenilor
implicaţi (galerie personală):
- Radu Cucută
-Cum
vezi implicarea românilor în construirea propriei societăţi?
Putem să
presupunem că mint, putem să presupunem că oamenii nu spun adevărul şi cînd
răspund, e chestia aceea de dezirabilitate socială- ei răspund
ceea ce se aşteaptă lumea de la ei să răspundă. Inclusiv, dacă fac chestia asta
arată sunt fiinţe morale în sens kantian. Ştiu care e diferenţa între bine şi
rău, s-ar putea să nu facă tot timpul bine, dar ştiu care e diferenţa între
bine şi rău şi acesta e lucru îmbucurător.
Faptul că spun că vor să participe înseamnă că înţeleg
că a participa e ceva dezirabil. Şi în momentul în care înţelegi că ceva e
dezirabil, la un moment dat, cînd ţi se va oferi oportunitatea, o vei face. Şi
o Românie în care 70 % sau chiar 50 % dintre tineri participă e o
Românie în care ce se întîmplă cu noi va fi decis mai degrabă de noi decît de
ceilalţi.
-Zi-mi partea frumoasă a României pe care ai
descoperit-o implicîndu-te!
Nu ştiu dacă în termenii ăştia trebuie vorbit neapărat
pentru că neimplicarea nu este neapărat partea
urîtă. Neimplicarea este un fenomen care trebuie înţeles,
adică oamenii nu trebuie blamaţi pentru că nu participă. Eu
spun că de la un punct încolo trebuie să înţelegem care e povestea românilor
acestora care nu participă şi de ce nu participă ei. Din punctul meu de vedere,
partea frumoasă rămâne în continuare asta- felul în care societatea românească
este, în acelaşi timp, relativ uniformă, dar, în acelaşi timp, foarte diversă
din punctul de vedere al culturii împărtăşite. Cam acesta este punctul
fascinant- modul în care o societate poate să fie puternic digitalizată, dar,
în acelaşi timp, să rămînă o societate tradiţională. Avem o
societate în care un sfert dintre români navighează zilnic pe internet şi, în
acelaşi timp, au mai multă încredere în rude decît în românul necunoscut,
românul virtual, românul ipotetic. În al doilea rînd, o surprindere este asta
de identificare cu comunitatea în care trăiesc. Mi se pare că e un
punct bun de pronire, că de la asta se poate porni, deci asta este partea
frumoasă a României. Ce afli la sfîrşit este că ai o ţară mult mai
diversă şi mai omogenă decît te aşteptai. Asta este interesant- că este diversă
şi omogenă în acelaşi timp.
- Daniel Sandu
Specialist în Ştiinţe
Politice
Partea cea mai importantă
mi se pare dorinţa, dorinţa asta extrem de mare de participare. În rîndul
tinerilor e ceva
colosal. 75 % la nivel
naţional dintre oamenii sub 25 de ani participă deja, fie vor să participe în societatea
civilă, cumva să aibă o implicare civică. Asta mi se pare o chestie
colosală.
-Pe plan personal, ce-ţi rămîne din implicarea civică?
În plan personal îmi rămîne … Eu m-am întors anul
trecut din Statele Unite în România şi am decis să mă întorc, cumva orbit de
ideea asta că am învăţat foarte multe, s-a investit foarte mult şi cred că pot
să fac ceva, să imprim o anumită mişcare, o schimbare în bine. Şi
m-am întors în România pentru că am avut impresia că în România am cele mai
mari şanse să fac această schimbare tocmai pentru că în România sunt atît de multe
lucruri de schimbat. Şi văzînd cifrele astea, studiind ce am studiat, văzînd
cum arată generaţia asta tînără, eu, personal, cred că suntem foarte mulţi aşa.
Suntem foarte mulţi care vor să schimbe lucrurile şi poate nu acum; acum suntem
mici şi foarte multă lume se uită de sus la noi, dar în funcţie de ce decizii,
ce valori adoptăm noi acum, la 20-25-30 de ani, în zece ani noi vom fi
generaţia dominantă, în zece ani nu se vor mai uita la părinţii noştri sau la
oamenii de 35-40 de-acum- se vor uita la noi. Noi vom fi generaţia de referinţă
şi pentru politic şi pentru administrativ. Şi dacă noi suntem mai toleranţi
decît părinţii noştri, România de mâine va fi mai tolerantă decît România de
astăzi. Eu văd o schimbare, eu văd o progresie şi asta mă umple de satisfacţie,
asta mi se pare cea mai mişto chestie posibilă.
- prof.univ.dr. Adrian Cioroianu
Adrian Cioroianu |
Actual Decan al
Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti
Fost ministru de Externe
al României
-Cum aţi simţit că v-a
influenţat, pe plan personal, implicarea civică?
Aici a fost un fenomen interesant, în sensul că
implicarea civică a fost mai amre înainte de a face politică şi după ce m-am
lăsat de politică. Din 2009 nu mai sunt membru de partid şi aş spune că m-am reimplicat
civic. Cred în asta, adică sunt anumite idei în care cred, nu văd de ce
n-aş spune-o şi cîtă vreme sunt oameni care gîndesc la fel, mă simt foarte
bine. Fie că e vorba de promovarea istoriei sau a benzilor desenate sau a Universităţii
Craiova ca echipă de fotbal, niciodată nu m-am simţit singur şi cred în forţa
civică. De fapt, ideile modifică o societate, cel mai adesea. Ideile modifică
societatea, nu industria, nu drumurile, nu ele sunt la-nceput. Oul în
toată povestea asta sunt ideile, înainte de a porni un drum este o idee,
înainte de a porni o fabric ă trebuie să fie o idee. Admir oamenii care au idei
şi care se luptă pentru ele. Am încercat şi eu să fiu unul dintre ei.
- George Hari Popescu
Blogger
Asistent universitar la
Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti
Nu mi-a plăcut niciodată
înregimentarea, așa că nu m-am implicat formal civic niciodată
în țara mea. Am considerat însă că pot face
mici schimbări în domeniul meu de activitate. La facultate, ca asistent
universitar, am dorit mereu să am inițiative extracurriculare,
considerînd că o școală de jurnalism trebuie să fie diversă,
vie, conectată la prezent și la viitor. Am
inventat unele lucruri, am încercat să le îmbunătățesc pe altele. M-am oprit atunci când interesul
management-ului instituției a scăzut, dar sunt convins că mulți colegi ai mei mai tineri vor lupta cît le stă în
putință pentru a schimba unele aspecte din învățămîntul universitar.Implicare civică se poate numi și organizarea unor plimbări în grup cu bicicleta în
București. Am inventat Ciclopromenada
nocturnă, pentru a demonstra că numai noaptea se poate pedala lejer și în siguranță în capitala României.
Am avut bucuria să fiu încurajat de sute de bicicliști, dar m-am oprit cînd am observat că schimbarea nu
se produce, că infrastructura pentru bicicliști lipsești în continuare. Sunt convins că zecile de grupuri,
asociații și organizații militante de acum vor impune presiune asupra
autorităților și lucrurile vor evolua.
- Cum
descoperi România frumoasă?
O țară nu este frumoasă unilateral. Nu poate fi frumoasă
o țară cu o natură agreabilă, dar în care
trăiesc oameni care nu mai cred în educație, cultură, bun simț și comunicare între
semeni. Pe zi ce trece, văd cum țara mea se schimbă
negativ. Renunțăm zilnic la respect reciproc, acceptăm
abuzuri fără să crîcnim, îi disprețuim pe cei care au
considerat că studiile superioare sunt nobile, facem gesturi de umilință față de partenerii străini din diverse alianțe. Țara frumoasă este cea a
unui prezent decent, a culturii de talie europeană, a educației sistematice de calitate etc. Nu găsesc aceste
elemente în România.
____________________________________________________________________________
(Urmează o completare a
galeriei)
Comentarii
Trimiteți un comentariu