Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2015

Muse: „Drones” sau următoarea moarte a lumii

Cei de la Muse au noi „strigăte muzicale”, adunate într-un album. Se cheamă Drones și invită la acțiune umană. Nu la una „dronizată”, dacă-mi este permisă expresia. E încă devreme să ne speriem de noua pasiune a omenirii: dronele? E încă devreme să ne speriem de efectele lor? E încă devreme să promovăm mesajul transmis de Muse: Killed by drones/ Our lives between your fingers/ Can you feel anything?/ Are you dead inside?/Now you can kill from the safety of your home with drones.


Văd tot mai mulți împătimiți ai zburătoarelor cu cameră de filmat. Le manevrează fără vreun scop, se distrează și pierd timpul mânuind „o mică viitoare moarte modernă”. Departe de a fi împotriva inovațiilor în domeniul video, cred că toate acestea își merită locul în mâna celor care se pricep. Fotografia a ajuns să fie la îndemâna oricui prin disponibilitatea aparatelor și a camerelor foto încorporate în telefoane smart. De altfel, am vizionat filmulețe și documentare admirabile, realizate cu ajutorul dronelor…

Iaurtul nostru cel de toate zilele: de la Danone, cu zâmbet și lapte?

Îmi amintesc de iaurtul făcut de bunica: lăsa laptele proaspăt la prins câteva zile și apoi separa iaurtul de smânână. Mai avea o strategie iarna, când îl punea la cald, e sobă și iaurtul laptele devenea cel mai bun iaurt din lume. De fapt, i se spunea chișleag și mai punea în el un fel de lapte re-fermentat ca să se întărească și să stea mai mult. Oricum, farmecul era că nu se strica, ci cu cât stătea mai mult, cu atât era mai bun. Laptele prins era iaurtul copiilor și însoțea o gustare sau, adesea, chiar mesele principale. Dacă laptele prins mai era și insoțit de urme bune de smântână, deliciul era dublu. Ne-am pomenit acum, când bunica nu e lângă noi, să ne asigure cu asemenea bunătăți, că trebuie să-l cumpărăm. Ajungem în fața rafturilor cu iaurturi și ne conducem ori după preț, ori după brand. Rareori ne uităm la ingrediente sau alte specificații de produs. Ideea e că la fel ca și în cazul altor industrii, cine are mai mulți bani, își permite și reclamă. De cele mai multe ori, oc…

Am un tatuaj. So what?

Îmi plac acele discuții care se aprind în jurul oamenilor tatuați: că-s needucați, că-s ratați care se desenează pe viață, că-s frustrați. Dar nimeni nu se gândește că poate e un curaj atât de fain în spatele actului? Că nu e doar un desen? Ei bine, tatuații, ca și ceilalți, se împart în mai multe categorii: ăia motivați de ceva și ăia care o fac pentru că e mișto și pentru că au și cei din gașca lor. A, mai sunt și cei care se îmbată, fumează sau sunt euforici în urma a ceva și își fac asta pe viață.

S-ar putea să regreți, s-ar putea să te bucuri atunci când îl vezi. Ideea e că un tatuaj e ca un prieten imaginar și că ai cu el o relație asemănătoare cu motivul de la care a pornit ideea și decizia ta.

1. Te-ai îndrăgostit.
2. Ai fost înșelat.
3. Iubești viața.
4. Iubești ceva anume și-l uiți mereu. Se poate ca iubirea de ceva anume să fie atât de putrenică încît să uiți. Ai nevoie de un tatuaj. Unul pe suflet poate.
5. Crezi în ceea ce ți-ai tatuat și-ți influențează stările.
6. Ai o …