Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2015

Audrey Hepburn și ciocolata

Viață Cool

Viața asta cuprinde tot ce poate exista. Spunea un filosof că trămi în cea mai bună dintre lumile posibile. Câteodată mă blochez aici și-mi imaginez viața stelelor. Unde se duce moartea lor? A noastră?

Apoi, dacă tot nu știm, să profităm de ceea ce ni se pare că ne face fericiți, să ne-aruncăm în mare, să ne-aruncăm în fluturi imaginari, să ne-aruncăm în noi. Aruncarea asta presupune dăruire, nu-i așa?

Nu aparțin unei lumi în care toate astea ar fi imposbile. Nu aparțin unei lumi care nu-mi acceptă visele- oricât de prea visătoare ar fi visele mele.


Fifty Shades of You

Ideea e că simți dacă inima-ți cântă cu alt arcuș. Important este să-ți cunoști slăbiciunile inimii și să le poți suporta. Nu putem trece aproape niciodată peste un fel de tărâm al încercărilor chimiei dintre noi, nu putem ignora anumite stări de explozie de râvnă. Râvna e mai mult decât dorința, e mai mult decât ai spune că vrei; a râvni înseamnă a trece peste bariere și a te imagina de parcă ai avea deja acel lucru cu/în tine. E dragoste. De fapt, e nimic. Acel nimic atât de fain, nu ai simțit asta? De parcă acel nimic face totul și de parcă un nimic și un tot se întâlnesc și se exclud pe rând, iar și iar.

Nimicul oamenilor care se atrag. Aia e. De fapt, acolo timpul înseamnă să nu mai treacă, ci să se chinuie scurgându-se pe vene străine. Nici măcar timpul nu recunoaște dorințele chinuite. Măcar să merite chinul.



Hainele bunicii (1)

Se prea poate să te regăsești și tu în mica mea poveste. Singura bunică pe care o mai am în viața asta este și cea care m-a învățat că less is more. Și nu știe engleză, modă, filosofie sau alte mari rezultate ale culturilor din toate timpurile. Știe însă, că niciodată nu trebuie să dai și să arăți mai mult decât ai vrea tu să vezi la altcineva. Ba mai mult, în materie de haine, bunica este cea care m-a bătut la cap să nu port prea multe floricele și zorzoane.

Eram mică și o vedeam cum se îmbrăca atunci când pleca la piață sau la o înmormântare. Avea mare grijă să nu deranjeze privirile prin ceea ce poartă. Chiar și când ieșea pe-afară să aducă apă sau să facă treburile gospodăriei, avea grijă să-i stea bine și baticul, ca nu cumva să vină cineva în vizită sau să o salute vreun vecin și să aibă motiv de bârfă. De fapt, lumea era prea ocupată cu muncile de țară ca să mai observe că bunica mea făcea atâta caz de felul cum arată: să fie decentă și să arate a gospodină.

Hainele și bunul gus…