Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2013

Timpul prieteniei

Cînd eram mică nu prea aveam prieteni buni. Aveam eu cîte o fată cu care îmi spuneam secretele, cu care făceam poze îmbrăcată cu rochia de mireasă a mamei, cu care mergeam la iaz, la treburi sau la săniuş. Nu aveam o prietenă deplină. Nu aveam prieteni care să citească, aici eram total singură. Ce să mai spun, prietenele mele erau interesate de băieţi, de ieşit în drum la pupat şi discoteci prin alte sate. Mă cam priveau dubios cînd mă vedeau cu cărţi la braţ sau cu caiete în care scriam tot ce-mi poftea inima. Nu eram o snoabă, nici nu-mi permiteam.

Îmi doream să cresc, să plec la şcoli şi să am prieteni care să citească, cu care să pot discuta despre acestea şi cu care să mă răsfăţ. Îmi imaginam că doar oamenii fini au parte de aşa ceva, că doar oamenii care se îmbracă cu haine de firmă, care se plimbă numai pe la expoziţii scumpe şi mănînca icre cu unt, caviar.


Azi e septembrie şi e 2013. Am o prietenă bună, iar bună îşi merită poziţia lîngă subiect. Ieri m-a invitat la fericire. M…

Să...

Să îţi asculţi muzica preferată, în timp ce toţi aleargă după viaţă
Tu chiar o trăieşti.

Să îţi savurezi cafeaua bună, în timp ce toţi aleargă după gusturi.
Tu chiar îl simţi.

Să îţi ajuţi străinul din faţă, în timp ce toţi aleargă după prieteni.
Tu chiar ţi-l faci.

Să înveţi de la cei slabi cum să suporţi durerea, în timp ce toţi aleargă după putere.
Tu chiar o ai.

bine

Visez o lume normală. Poate prea normală pentru ceea devenim. Mă întreb dacă noi sîntem vinovaţi de ceea ce devenim. Sau poate e altceva?
Cu ce începe binele?
Cu ce se termină o depresie?
Cu ce îi răspunzi binelui dezinteresat?

Mă relaxez cu Ludmila.


"Cînd se lasă seara peste București", o altă inspirație marca Porumboiu

Suntem în mijlocul filmărilor. Paul, regizorul, are o relaţie amoroasă cu Alina, o actriţă dintr-un rol secundar.
A doua zi se vor filma ultimele scene în care apare Alina. Paul se hotărăşte să filmeze o scenă nud cu ea. Se trezeşte de dimineaţă, plin de îndoieli, şi îşi schimbă planurile: în loc să filmeze scena nud, îi spune producătorului că are o criză de ulcer. Apoi îşi ia o zi liberă pentru a se întâlni cu Alina. Treptat, filmul se întrepătrunde din ce în ce mai mult cu viaţa reală, iar filmarea ia o turnură neaşteptată.

Acesta este sinopsis-ul celui mai nou film marca Porumboiu. Se anunță săli pline și emoție. Mâine, 20 septembrie, îl vedem în cinematografe.

Iată cîteva fotografii de la filmări și trailere.
Aici vedeți trailer-ul filmului.





SCENARIUL ȘI REGIA Corneliu Porumboiu
PRODUCĂTORI Marcela Ursu, Sylvie Pialat
DIRECTOR DE IMAGINE Tudor Mircea
SCENOGRAFIE Mihaela Poenaru
COSTUME Monica Florescu
SUNET Amexandru Dragomir Sebastian Zsemlye Thierry Delor
MONTAJ Dana Bunescu
Paul …

Morminte care dau viață

Dragă tu,

uităm să mergem încet pe stradă, să auzim aerul, să vedem cum vine iarna doar din cauza aburilor unui
capuccino pe-nserat. Am uitat să ne jucăm cu umbra, să ne facem că mergem pe ață în timp ce ne străduim să nu cădem de pe bordura trotuarelor sărace. Dacă ne-am juca mai mult cu noi am putea răsplăti așa cu bucurie picioarele noastre, care ne duc mereu în Viață.

Serile reci și ploioase sînt ale sufletului meu. Aștept să se răcească de tot iarba ca să-i dau căldura mea. Așa, simt că fac și eu o pomană universului. Bunica mea, Dumnezeu s-o odihnească, îmi spunea că mereu trebuie să dai de pomană, oricui are nevoie, oricui mulțumește și oricui i te simți Om.

În seara asta am stat un sfert de oră pe o bancă, în fața unor magazine de cartier.Am vrut să văd cum mai este lumea. E destul să vezi ce cumpără, cum se uită la vînzătoare, dacă mulțumesc, cum se grăbesc, cu ce se mai îmbracă. M-a bucurat că cineva a ieșit din magazin cu o ciocolată, o sticlă de vin și o carte. Pregătea pr…

Interviuri cu oameni frumoși

Oltița Cîntec este un om al frumosului din teatru și nu numai. E interesată de toate tendințele actuale în artă și teatrologie, iar dacă apuci să o întrebi ceva, ai impresia că e o enciclopedie vie. Am avut plăcerea încercării unui dialog.

Dacă mi-a ieșit ceva, vedeți și voi în revista Zona Literară, nr. 7-8, 2013.

Revista o puteți descărca în format pdf de aici, iar eu promit continuarea dialogului cu Oltița Cîntec despre frumosul din teatru.

Cu voioșie literară,

Corina.

Scrisoare deschisă

         Draga mea Silvia,

     știi, îți spuneam că ar fi frumos să ne facem și să ne păstrăm corespondențe, așa ca marii scriitori, poeți sau critici literari. Noi nu realizăm nimic de măsura unor astfel de oameni, dar poate că energia va funcționa într-o oră dintr-o zi. Îți amintești cum descopeream cărți bune împreună? E drept, începusem cu Mihaela Rădulescu, Oana Pellea, lecturi ușoare, ar spune unii intelectuali. Nouă ne-au mers la suflet, mai știi? Hihi. Mda, acum am ajuns și noi la un Brumaru, la un Rushdie, la un Dostoievski sau Kafka. Din cînd în cînd, mai revenim la Ce ne spunem cînd nu ne vorbim, dar tot un Bulgakov stă pe raftul inimii.

***

Mi-ar plăcea să alunecăm în suflet mai des. Așa cum m-ai învățat tu, să ne luăm viața mai în glumă și să mergem desculț prin iarbă. Iată că eu te-am ascultat și-ți mulțumesc. Avem și meniri dintr-astea pe pămînt, să-i facem pe alții să îndrepte ceva. Pe ei, la ei sau cu ei.

***

P.S. : vreau o evadare în Pădurea Lecturii, cu un Hamac Fe…

Am fugit de-acasă

Cum e să te cauți pe tine? Nu durează mult și nici nu e departe. E destul să fugi de-acasă, să ieși din blocul
de beton și să dai de iarba verde (încă!).

Am fugit, așadar, de-acasă, am intrat flămîndă de mine, în cel mai apropiat parc de joacă pentru copii. Am dat buzna în scrînciob, mi-am amintit sufeltul în caruselul cu căluți și am mers desculț prin iarbă.

Te întorci în blocul de beton imaginîndu-ți-l că e plin de flori, urci trepte, le cobori, cît să-ți bucuri mușchii cinci minute. Ajungi, arunci hainele, mergi în cadă și faci o baie regală. Apoi, mai strigi după un pix și-o foaie, că de', inspirația e mare cînd ești regăsit.

Am întrebat apa din cadă: tu știi cum e să mergi desculț prin iarbă?, tu știi cum e să te pornești noaptea pe străzi cu o carte dragă în geantă, chiar dacă nu e lumină bună de citit?, tu știi cum e să faci baie? Evident, dragă apă din cadă, tu atîta știi- țevi jegoase și ruginoase, nu tu miros de lilieci înfloriți, nu tu cărți, nu tu poezii, nu tu dragos…

Brumaru de toamnă

Am să trăiesc din poveștile altora. Mă avînt în lecturi propice zilelor de toamnă proaspătă.
Fiori prin molecule trec, mă satur cu un suflet prieten, iar umbra-și așează fularul la gît.
Te rog, umbră, revino ca și cum ai fi.

Mulțumesc, Emil Brumaru, Nicu Alifantis, Bacovia, mulțumesc pentru inspirație.

O poezie se-nchide în mine.

Voi pune în noi calendare duminica trupului meu.