Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2013

Şezi blînd şi citeşte (Teaser ASJ Iaşi)

Ferestre şi sex

Mereu mă-ntreb ce e în spatele ferestrelor. E viaţă fericită sau nu, sunt copii zburdalnici sau nu, sunt fete cochete, care se grăbesc la întâlniri şi se murdăresc de rimel pe sub gene pregătindu-se (...) Ferestrele m-au pasionat.

Îmi amintesc, la ţară, lumea încă nu avea jaluzele. Se puneau în geamuri fel de fel de improvizaţii, fel de fel de feţe de masă sau cearşafuri. Cât de mult ne uitam, poate măcar vreun colţ să fi rămas îndoit şi să zărim ceva! Dar nimic.

În seara asta am trecut a suta sau a miia oară pe lângă blocurile cu geamuri obişnuite din Dacia. Nimic deosebit. Două fete, probabil liceene, îşi făceau temele, iar între timp se mai şi pensau. La un geam de bucătărie, unde duhnea a prăjit, un nene zghihuia tigaia. La alt geam se vedea doar o sticlă pe un geam. O fi fost apă, agheasmă, suc sau otravă? Nu ştim.

Ştiu că Amelie făcea asta, dar şi eu, de mică, mă gândesc: oare în spatele a cîtor ferestre se face sex şi în spatele a cîtor geamuri se face dragoste?

Scrisoare pentru mama

Dragă mamă,

nu te-am văzut demult. Azi şi ieri şi mâine îmi aminteşte de tine. Mă chinuie dimineaţa. În fiecare dimineaţă am gândul ăla nasol de genul "ce caut eu aici"? Când eram acasă, lângă tine, vroiam mai repede să plec, acum vreau să ajung la tine. E banal, dar e banalitatea mea dragă.

Îmi amintesc de mirosul bucătăriei de acasă. Mereu îmi spuneai că adevăratele femei au hainele curate, bucătăria ca o sufragerie şi geanta ca un sertar preţios. Mereu mă învăţai să fiu cuminte, să nu râd prea mult şi să am grijă cu prietenii.

Mamă, am grijă cu oamenii, dar cu cei un pic neoameni, ce mă fac? Ştiu că mi-ai spune că acei oameni nu merită atenţia ci doar atitudinea mea. Sper că nu greşesc. Şi mă opresc. Mereu îmi spuneai să spun multe cu puţine cuvinte.

Cu drag,

al doilea copil al tău.

Giselle si moartea frumoasă

Despre moarte, impecabilDe mică, vedeam, cu sau fără voia mea, spectacole şi concerte făcute de ruşi, la posturile de televiziune ruseşti, bien sur. Erau impecabile. Mereu îi auzeam pe-ai mei vorbind la masă despre stăruinţa ruşilor de a face din orice spectacol, o bijuterie. 
Lumini, sunet, scenă, ţinuta, atitudine, show, machiaj, costume, dans (...) Toate, făceau deliciul a cel puţin două ore de bună simţire în faţa ecranului de sticlă. Despre toate astea mi-am amintit azi la baletul "Giselle". Am simţit organizarea maestrului Motovilov, implicarea lui. Giselle ne-a aratat că metafora mişcărilor nu se face de dragul esteticului, ci de dragul simţurilor. Asta, mulţumită balerinei Roua Răuţ, care şi-a construit o Giselle pentru sufletul ei, pentru adrenalina perfectă de pe scenă.
Costumele sunt geniale. Opera deschide o stare de lux, o stare care te face să îţi creezi o lume puţin pretenţioasa. Nu e rău deloc, odată ce îţi educă şi orgoliul.
Dirijarea maestrului Adi Morar m-a …

Partizanat in Underground Pub pe 16 martie

"Partizanii" ne acapareaza maine seara in Underground Pub. Concertul incepe la ora 21.00 si vom avea cu ce ne lauda dupa. Pe acesti partizani ii cunosc de la televizor mai mult si vreau sa-i vad si live. Biletul e doar 15 lei, cat o cafea buna si-un croissant in oras.

Pe Artanu' l-am vazut la un festival de la Piatra. E artist neconventional, dom'le, vreau sa-l vad in concert si de asta am sa merg maine seara sa ma distrez. Poate-l prind pe Artanu' si la un pahar de vorba pentru un interviu pe blog.

Ne vedem acolo!

Scrisoare închisă

Dragă Poziţia Copilului,
te-am văzut pentru a doua oară şi ... nu mai vreau să te vad! Eşti prea emoţionant, prea m-ai tras de inimă şi simţăminte, prea eşti uman. Nu voi fi snoabă, nu voi lăuda nu ştiu ce tehnici, nu ştiu ce cadre sau sunet. Îţi spun că mi-ai umblat la poziţia inimii atât de mult, încât am alergat până la ultima farmacie deschisă până la zece seara, pentru a-mi lua ceva de liniştirea inimii. Şi nu glumesc.
Eu nu plâng la filme. Niciodată. Râdeam de sor'mea când plangea la Titanic. Filme-mi sunt doar filme. Până în seara asta mi-au fost doar aşa precum îţi spun. Şi e ciudat, pentru că prima dată ai fost doar un alt film românesc mai bun. În seara asta mi-ai fost însoţitor de gând şi de drum până la ieşire, apoi până la autobuz, apoi până acasă. Acasă m-ai cuprins de tot, m-ai inspirat, mi-ai dat bătai de cap şi ceva mai multe bătăi de inimă.
Ai fost primul din viaţa mea la care am plans. Nu vreau să te mai vad pentru că nu-mi place să-mi văd prea des vulnerabilitatea…

"Giselle" readuce patima baletului clasic la Opera din Iasi

Mihail Motovilov este artist de balet. Vine de la Leningrad si are acolo o scoala de balet. La Iasi, se implica in realizarea baletului romantic in doua acte- "Giselle".
Suntem invitati, astazi si sambata (16 martie), la doua premiere ale spectacolului clasic. Vor dirija, pe rand, Gabriel Bebeselea si Adrian Morar.

"Dupa mai bine de zece ani, ONRI aduce una dintre cele mai frumoase partituri ale baletului clasic. Eram singurii care nu aveam in repertoriu "Giselle".  Pe scena, veti vedea unii tineri debutanti, iar pe altii, in primele lor roluri mari", spune Beatrice Rancea, managerul ONRI.  Maestrul Gabriel Bebeselea a spus ca este pentru prima data cand baletul operei se va evidentia cu o orchestra in fosa, ceea ce inseamna progres.

"Giselle" este cel mai greu balet clasic, dupa spusele maestrului Motovilov. A fost pus in scena pentru prima data in Franta anului 1841. In Iasul lui 2013 se va juca cu atitudine, tinuta si multa munca in spate. De…

Vreau să fiu irlandeză pentru 4 zile

Odată am găsit, la un anticar ambulant, printre multe brăţări, inele şi mărgele, un ceas. Mi-a atras atenţia pentru că era verde. Avea şi un trifoi. Nu ştiam eu mare lucru despre trifoi, dar m-a dus cu gândul imediat la Irlanda. 
Ştiam de la ora de geografie că această plantă este simbolul tradiţional irlandez. Am luat ceasul. Am dat vreo douăzeci de lei pe el. 
M-a apropiat de Irlanda ceasul ăla, măcar cu gândul. Avea, gravat pe spate, un fragment din rugăciunea irlandeză. Iată cum, Irlanda poate fi aproape de tine, printr-un obiect, printr-un simbol.
Acum, mă pot apropia mai mult de cultura ilrandeză, mulţumităAmbasadei Irlandei în România. Ei organizează  ST. Patrick’s DAY.
Vreau să devin blogger oficial al festivalului pentru că vreau să mă apropii de Irlanda şi mai mult. Poate, cine ştie, într-o zi voi ajunge acolo şi voi purta ceasul meu gravat cu versurile Sf. Patrick. Străzile, mi le şi imaginez deja: deschise pentru sufletul meu, pentru gândurile mele de acum. Vreau să iubesc Ir…

Poziţia copilului

Poziţia copiluluinu m-a cucerit din primele minute pe deplin, aşa precum mă aşteptam. Poate că nu sunt obişnuită cu filmările de mână, ci mai degrabă, fixe, de pe trepied sau orice alt suport. Aici, mişcările de cameră sunt voit făcute natural. Parcă vor să te prindă şi să te bage în film, să le stai peste umăr, să-i priveşti în ochi să-i simţi, să vrei să fi fost acolo, măcar să le fi ţinut un pahar cu apă. Eu aş fi vrut, cu siguranţă.

Dacă tot m-am pus pe monologul scurt despre imagine, care m-a deranjat la început şi a ajuns să-mi placă la nebunie după 20 de minute, să vorbim despre vinovat. Andrei Butică este cel care a avut grijă şi a supervizat, probabil a şi gândit traseul ochiului camerei. Vreau să-i mulţumesc, să-i spun că a reuşit să transmită mult şi că mesajul vizual mi-a contrastat dinlăuntrul meu nu prea sensibil.

Coloana sonoră mi-a plăcut, dar am reuşit să reţin doar Meravigliosa Creatura de Gianna Nannini. E superbă piesa. Te face să ieşi din sală fără să mai vrei măc…

Am vrut copii din cauza lui

Vreau să fiu așa mică. Mică și fericită. Dar când mă prinde fericirea la colț, nu mă mai lasă. Îmi scrie speranțe pe pereți, îmi colorează camera și patul, îmi desenează prin aburii cafelei. Fericirea mea se dă cu ruj roșu, nu este critică, ci doar aleasă și mai citește ce-i place. E cam snoabă, ce-i drept, adună multe cărți și le ține acolo (...)

Fericirea mea se numără în zâmbete de copil luat la timp de la grădiniță. La timp înseamnă atunci când copilului i se face dor de jucăriile sale, le vrea atunci și nu mai târziu și tu faci orice până acasă ca să uite de asta. Apoi, ca din senin, se luminează la față și te face mai bun. Chiar dacă nu vrea să mănânce. Azi mi-a revenit o senzație dubioasă- teama, dar și dorința nebună de a avea un copil. Denisa și Matei Vișniec, numai ei sunt de vină.

Azi, fericirea mea se transormă în durere de spate, în cafea nebăută și în bărbați necunoscuți care mă admiră. Și ce dacă? Măcar nu-și bat capul cum să mă facă fericită. Doar privesc. Dacă ar fac…

Muzică pentru singurătate