Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2012

Muzică pentru sfîrşit (de an)

Toată lumea are un răftuleţ cu muzică de suflet. Ea se schimbă la anumite perioade. Eu mi-am făcut una, repede, pentru sfîrşit de an. Pentru suflet. Şi nu ştiu cum se face, dar multe sunt de pe la coloane sonore ale filmelor. Deci:

Rachel Portman pentru The Lake House:
Yann Tiersen pentru Amelie:

Francois Parisi pentru Midnight in Paris:
Frederic Chopin pentru The Pianist:
Henry Mancini pentru The Girl from Petrovka:


One day (O singură zi), 2011

Cufundaţi-vă pînă la lacrimi în dragoste. Urmăriţi One Day. O dragoste aparent întîmplătoare, dar la bază nu e deloc aşa. Energiile care se atrag, persoanele care, parcă se cunosc din altă existenţă, momentele unice dintre doi prieteni adevăraţi. Toate acestea ajung să facă un scenariu viu, la care adormi doar dacă eşti foarte obosit.

Eu nu am adormit şi am trăit fiecare clipă alături de Anne Hathaway. E genială. Parcurge uşor ipostaze diferite: tocilara îndrăgostită, tînăra neajutorată fără noroc în dragoste şi carieră, pierdută în Londra ... apoi, fata de succes din Londra, scriitoarea de succes din Paris, fericita scriitoare care-şi împlineşte dragostea şi iartă. Apoi, Anne e cea care nu mai e. Dispare. Acolo începe să doară.


Filmul poate fi acuzat şi etichetat de ieftineală. Şi ce? Mai bine regăseşte-ţi nişte părţi sensibile acolo şi dacă sunt de reparat, repară-le.  Despre Jim Sturgess ce să zic? A fost propriul psiholog pînă la urmă. Şi-a regăsit puterea acolo unde se aştepta m…

Instrucţiuni pentru Crăciun

Eu am cîteva bune. Probate. Instrucţiuni. De Crăciun. Sărbătoare. Linişte.

 Linişte adevărată. Mîncare uşoară. Fără carbogazoase. Nu există. Salate, măsline.

Gînduri bune. Gînduri adevărate. Fără mesaje goale. 

Ceai infuzat. Carte bună. Stephen King. Citit în cuplu.

Fotografii unice. Fotografii de suflet. Un pic de blog. Prieteni prea buni.

Cadouri. Planuri. Vise. Stephen King iar. Ceai. Film.

Fără excese. Doar exces de gînduri.

Şi geamuri desenate. Cu spray artificial. În rest, totul e adevărat.

Bărbaţi la magazine

Îmi place că văd pe străzi. Bărbaţi care întră în magazine cu rochii, mărgele şi prostioare de fete.

Discuţie scurtă în faţa unui magazin de haine de prin cartierul Dacia, doi băieţi:

- Ia să vedem aici, mă!
- Şi dacă rîd astea de noi?
- Da'ce crezi că ne cunosc? Luăm şi plecăm.

Morala: Dragi bărbaţi, cîteodată e bine să umblaţi şi deghizaţi.

Viaţa lui Pi la Iaşi

Azi văd Viaţa lui Pi. Nu e Pi care este egal cu 3,14, e Pi Pattel, un aventurier, care a crescut pe lângă animale pentru că tatăl său e director de gradină zoologică. Pi se trezeşte naufragiat al unui transatlantic şi în barcă se află cu o hienă, un urangutan, o zebră rănită şi un înfometat tigru de Bengal. Îşi strânge toate puterile şi cunoştinţele ce le are vizavi de comunicarea cu necuvîntătoarele şi... aventura începe.



Cam aşa e descris filmul pe site-urile ce îi anunţă lansarea şi în România. Regizorul filmului este Ang Lee, regizor american de origine taiwaneză. Abia aştept să citesc şi cartea, care s-a vîndut deja în milioane de exemplare în lumea întreagă. La noi e editată de Polirom şi costă 27,95 lei.

Ce spune presa internaţională despre film:The New York Times reviewboston.com reviewHuffington Post's review Eu abia aştept să văd aventura, apoi să citesc cartea. Mulţumim Polirom, mulţumim Claudia. 
P.S.: la un seminar de filosofia creaţiei am învăţat despre o metodă de cr…

ASJ intră în online

Ei sunt în primul an la jurnalism. Sunt dornici să afle cum se face meseria asta pentru că li s-a spus de multe ori că e una dintre cele mai frumoase. Ei sunt, după mine, cei mai frumoşi la suflet pentru că fac voluntar munca din asociaţia noastră, fără să se gândească dacă le apare numele undeva sau nu. Majoritatea asta aşteaptă, din păcate. Însă aceştia nu rămân cu noi, din fericire. Noi devenim o familie, dacă e să-mi citez un coleg tânăr. :-)

Cum este el
L-am invitat pe George Hari Popescu să le spună că jurnalismul nu înseamnă să citeşti cum se fac lucruri şi atât, ci să le pui în practică. George e un trainer complet. Aşa îmi place să-i spun pentru că eu ştiu, l-am ascultat şi am învăţat de la el şi la academia de la Vadul-lui-Vodă în 2011. George a adunat treburi importante despre cum se face jurnalimul (mai ales în online) şi le-a expus în nici două zile. Poate că ne trebuia măcar o săptămână să povestim mai pe îndelete. Nu a avut însă nimeni nevoie de acomodare cu trainerul pe…

Repetiţii sau premieră?

Troienele - spectacol pus în scenă de Andrei Şerban.

Extraordinar- publicul vibrează.

Unic- publicul este reeducat.

Şocant- vezi lumea cu alţi ochi după ce ieşi de la spectacol.

Moralist- nu te mai enervează faptul că întârzie tramvaiul după ce ieşi de la operă.

Respectabil- publicul este pus în scenă.

Original- oricât de preluată ar fi regizarea, râmâne, totuşi, unică.

Diferenţe personale- la repetiţiile cu public am simţit trăirea mai intensă decât la premiera oficială.

Sfat- mergeţi să vedeţi Troienele, atât cât mai aveţi timp.

Cum să probezi o carte

Forofotă mare la Palas. Ai impresia că tot Iaşul e strâns acolo şi nu mai vrea să plece acasă. 
Au uitat de Crăciun, de fapt. Au atâta artificialitate crăciunistică în jur încât nu mai ştiu de bunele intenţii de sărbătoare. 
Fuste scurte, fuste lungi, tocuri, fără tocuri, cercei strălucitori, cercei frumoşi, fete bune, fete rele, băbuţe, moşnegei, copii, fiţoşi, nefiţoşi...ameţeşti!

Cum să... O roşcată focoasă proba o carte. Cum se probează o carte? Mergi la Cărtureşti, alegi o carte cu o copertă colorată, te aşezi pe un fotoliu drăguţ şi rogi pe cineva să-ţi facă o poză cu super IPhone-ul tău bengos.O blondă destul de urâţică, dar cu manichiura de peste 3 cm, probează o ciocolată de casă. Cum se probează o ciocolată de casă? Te duci la raftul cu pricina, iei o bucată în mână (fără mănuşi, evident), zgârâi bucata de ciocolată cu unghia până vezi că ţi-a curs şi pe rochiţă. Simţi că te hidratează ceva, dar nu ştii ce. Un copil se opri în faţa ma…

Al treilea război mondial

La teatru. Aşteptare până să intru în foaier la oră fixă. două doamne schimoniste, aparent profesoare de liceu. Aud despre al treilea război mondial. Una dintre ele avea o rudă în Siria şi ştia despre ce vorbeşte, cică.

În tramvai. Aparent, om cult. Discută la telefon în franceză despre cum Marea Britanie şi Franţa îşi retrag ambasadorii din Israel. Au ajuns la ideea unui al treilea război mondial.

La piaţă: doamna de la banane şi rodii spune că degrabă nu vom mai avea fructe exotice. Începe al treilea război mondial.

România: ei nu ştiu că al treilea război mondial a început demult, tacit.

Am răsfoit presa internaţională, care, într-o anumită măsură, demult speculează ideea acestui conflict mondial. Mulţi preferă să o ia pe ocolite şi să zică doar faptele, nu şi efectele. Probabil că statele europene se mint între ele, îşi creează panică pe ceea ce nu merită asta, iar statele neutre vor suferi.

A propos, cine-s aceşti neutri?

Titluri:


France 24 despre rechemarea ambasadorilor acasă.Aici

Sinucigaşul la Iaşi

Aseară am fost la Sinucigaşul.

Interpretare de excepţie, Dan Puric, acelaşi formidabil Dan Puric, pe care-l vedeai transfomat (puţin spus), de dragul sălii arhipline, de dragul stării, de dragul vieţii.

La o simplă căutare pe Google veţi găsi, cu siguranţă, comentarii, critici şi laude. Ce e mai frumos decât să simţi chiar tu şi să auzi , imediat după terminarea spectacolului, impresii ale spectatorilor, la cald?!

În fine. Mă gândeam la ce e bună piesa? E bună pentru viaţă. Aşadar, dacă aveţi prin preajmă oameni cu gânduri sinucigaşe, duceţi-i la piesa asta. Vă asigur că le va fi ruşine de tentativele lor de a se omorî. De fapt, e vorba de sinucigaşii ăia falşi, indecişi, care le fac altora viaţa amară. Păi, dacă vrea să se omoare de ce n-o face odată?

Vedeţi piesa şi-mi veţi da dreptate.

Rodia tratează

Rodiile nu sunt fructe :).

Rodiile sunt nişte adunături de seminţe foarte ingenios chinuite în coaja lor complicată. Probabil au fost şi ele chinuite la facerea lumii şi a lucrurilor, la fel ca broaştele ţestoase. Rodiile sunt nelipsite în Iran, de exemplu, pentru că de acolo provin. Luna noiembrie este considerată luna rodiilor la Teheran. Am răsfoit motoarele de căutare şi am ales din rezultatele primite câteva informaţii care să alcătuiască o mică pagină modernă de enciclopedie despre RODII.


Cum se desface corect o RODIE:

Recunosc, nu desfăceam corect rodiile, dar de-acu îmi va fi şi mai uşor s-o fac, mai ales că nu voi risca să-mi pătez rochiţele cu suc de rodii.


La ce sunt bune rodiile (un fel de tratament)- un articol de pe dietsinreview.com. Aici veţi vedea că rodia este un tratament şi pentru cancer. 



Cum au folosit rodia producătorii de produse de îngrijire a părului de la Garnier:


Or mai fi, cu siguranţă, întrebuinţări ale rodiei, dar vă las să descoperiţi singuri şi să mă anunţ…