Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2012

Visul european fără moş Ene

Nu ştiam că pot exista gânduri convergente, aproape identice, fără să se fi intersectat vreodată. Aşa am păţit eu cu  visul european. Am scris acest articol după vizita organizată de Consiliul Europei la Strasbourg şi am prins, fără să ştiu că există deja, ideea visului european.

La cursul de Diplomaţie Culturală a prezentat un coleg cartea lui Rifkin, care se şi numeşte Visul European. Mi-am dat seama atunci că dacă eu am conştientizat oarecum un fel de pregătire a acestui concept de către mai marii capi ai Europei, acesta poate chiar îşi va atinge scopul.

În ce mă priveşte, cred că nu ne ajunge un moş Ene pe la gene. Acesta rămâne să fie partea cea mai dulce a unui vis, la fel cum preludiul poate fi pentru sex. Aşadar, un moş Ene încărcat de strategii mişto, asta vrem, dragă Europă!

Aşadar, despre visul american, someone?

P.S.: un comentariu spunea ca Rifkin ar fi depăşit de evoluţie sau involuţie (după caz), dacă e să ne uităm la anul publicării- 2006.

Terapie prin dorinţe

Şi Caii sunt Verzi pe Pereţi la Iaşi

Cea mai aşteptată comedie româneasca din această toamnă, Şi caii sunt verzi pe pereţi, în regia Dan Chişu, vine la Iaşi în data de 30 Noiembrie. Proiecţia va avea loc doar vineri de la ora 19.30. Proiecţia filmului nu se va repeta.
Din 2 noiembrie filmul Şi caii sunt verzi pe pereţi poate fi văzut în cinematografele din ţară, urmând ca echipa să organizeze o caravană care va trece prin principalele oraşe din România. Filmul a fost  invitat să participe în secţiunea World Cinema din cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Cairo care va avea loc intre 25 noiembrie şi 6 decembrie 2012 (http://www.ciff.org.eg).
Este o poveste despre iluzia de a te îmbogăţi în România. Într-o ţară în care poveştile izbitoare despre a câştiga bani uşor sunt peste tot, cineva crede că un astfel de lucru nu este doar posibil, dar este şi uşor realizabil. Povestea urmează două destine: cel al  unui cuplu de tineri, Marius şi Cosmina, care ar fi putut deveni bogaţi; iar celălalt urmăreşte povestea a doi ad…

Sportul - punte de încredere spre Europa

Vizita la Strasbourg a copiilor din cele  patru echipe de tag rugbydin Moldova şi Transnistria a însemnat o experienţă mult mai frumoasă şi mai aproape de inimă decât o poate spune titlul programului. Consiliul Europei, Strasbourg, - nu ştiu ce şi-ar fi putut imagina copiii înainte de a le spune celor dragi că vor vizita o părticică a Franţei. Nu a fost o descoperire oarecare, ci prima de acest gen. Pentru toţi. 
În mintea multora, de altfel, Europa se traduce prin titluri cu multe enumeraţii şi atribute. Adolescenţii din cele patru echipe câştigătoare ale turneului de tag rugby desfăşurat în Moldova au văzut casa democraţiei  altfel. E importantă prima impresie pentru toţi, de pe ambele maluri ale Nistrului. Se spune că prima impresie nu e sănătoasă, dar îţi creează o imagine durabilă a acelui ceva nou. Acel ceva nou a fost Consiliul Europei cu tot cu un Strasbourg ameţitor de ispititor. Pentru un cetăţean al unei democraţii care “şchiopătează”demult,oraşul devine un refugiu perfect. …

Un altfel de Bal al Bobocilor

ZorileStore şi Black Friday

Black Friday pe net înseamnă pentru mine ZorileStore.ro . Acesta este un magazin online cecomercializează articole de îmbrăcăminte, încălţaminte şi accesorii. Magazinul, destul de serios este proaspătcâştigător la Gala Premiilor e-Commerce 2012 la secţiunea cel mai bun start-uppentru un magazin online şiparticipă la Black Friday.În cadrul aceastei campaniise vor face reduceri la toate articolele de pe site de până la 60%.De reduceriva beneficiainclusivintreaga colecţie toamna-iarna 2012: aceasta va fi redusa cu minim 20%. Articolele comercializate de ZorileStore.rocuprindmai multe branduri, foarte cunoscute în domeniu, calitatea și originalitatea lor fiind astfel garantate. Printre brandurile comercializate de magazinul ZorileStore.ro se numară:Puma,Lotto,Fila,Lacoste,Le Coq Sportif,Prince,Policeşi multe altele. V-aţi săturat, probabil, ca şi mine, să tot auziţi peste tot reclame stupide cu Black Friday, dar aici chiar aveţi reduceri. Cred că cea mai bună recomandare poate veni din part…

Cu un Strasbourg mai aproape

Oraşul îţi poate apărea ca un cadou vintage dupa aproape trei ore de drum sec de la Frankfurt. Un drum sec, dar bun. Îmi apare la orice mişcare o nou imagine a Strasbourg-ului pe care am iubit-o acolo. Da, am iubit imagini pentru că nu am avut timp să mi le adopt ca pe nişte trăiri propriu-zise. Am savurat paşii, am respirat un aer calm, am admirat oameni adevăraţi.

Imagini infailibile din Strasbourg:
1. Străzi fără pic de afiş, panou sau reclamă. Dacă vroiai să îţi dai seama în faţa a ce fel de cabinet medical stai, trebuia să citeşti plăcuţa superb gravată ca o chestie vintage de preţ.
2. Oameni calmi, care nu-şi dezlipesc ochii de carte nici pe trecerea de pietoni. Ăsta nu e neapărat un lucru bun, dar e fain de tot.
3. Multe, multe biciclete. Oameni mulţi pe biciclete, oameni care îşi educă fiii şi fiicele pe bicicletă.
4. Toate instituţiile europene care-ţi emană un fel de inspiraţie birocratică. Paradox bun.
5. Spaţiile verzi sunt spaţii verzi.
6. Mall-ul nu e mall.
7. Trecerile d…

o vocaţie cât o sută

Am văzut Jubileul. Mă gândeam să las o postare goală. Interpretarea Maiei Morgenstern nu trebuie criticată, nici lăudată. Merită o tăcere de aur. De fapt, îşi face parcă, o autocritică fabuloasă de actriţă perfectă, dar mereu nemulţumită. Regia, probabil, mânuită perfect pentru ea, face jocul de rol prea aproape de real.

Ce să mai, actorii încă sunt pentru mine cele mai speciale persoane. Cum să poţi atât de frumos să trăieşti imaginarul şi să sfidezi realitatea care te doare câteodată?

Maia e fenomenală în Jubileul. Mergeţi să o vedeţi. Eu mă voi gândi la ea şi mâine toată ziua, iar drumul lung până aproape de Dunăre mă va predispune la asta. Mă fac actriţa vieţii mele. Acum cu un cent în plus.

Dragoste cu rodie

(ştiam eu că mama m-a făcut poetă. PS.: după 00.00, o dată pe an)

Statul la operă

Mergeţi la operă. Chiar dacă nu înţelegeţi mare lucru din muzica aia extrem de aparte a oamenilor speciali. Aseară m-a trezit muzica extraordinarului Rameau. Mi se dezlipea fiecare atom de om sensibil şi insensibil şi se ducea spre scena operei.

Totul dansa.

Indiile Galante puse în scenă la Iaşi de Andrei Şerban au adus publicul într-o stare de efervescenţă de-a dreptul copleşitoare şi molipsitoare. Poate să nege doar cineva care n-a văzut, iar dacă a văzut, înseamnă că a dormit.

Mulţumesc, Andrei Şerban. Mulţumesc pentru că neînţelegerea operei de la început m-a făcut să vreau să muşc din ea în a doua parte cu sufletul.

Bi, şi ţie mulţumesc.

Un fragment.


Aici, fotografii (cum am putut şi eu).

Frumuseţe fără scop

Ai nevoie de un scop anume pentru a te simţi bine la un salon de înfrumuseţare? Nu. Te asigur. Mergi să îţi răsfeţi simţurile chiar dacă nu ai nicio invitaţie la nuntă, petrecere sau orice altă sindrofie. Mergi şi spune-i coafezei să te facă să te simţi bine. Închide ochii, imaginează-ţi că eşti o Cleopatra, mulţumeşte-i şi lasă-i bacşiş de o cafea.
Nu ai nevoie de o încercare a vieţii ca să spui tuturor să facă lucrurile simple să se întâmple ca şi cum ar fi ceva banal. 
Trransformăm frumosul într-un posibil banal dulce de tot, ca şi cum ar fi un joc de fluturi, care niciodată nu e la fel.

Indigestia culturii noastre

La un curs destul de incitant precum Diplomaţie culturală, aducem în discuţie trecerea timpului şi faptul că noi nu mai prindem timpul din urmă, totul se învîrte în jurul nostru cu o viteză ameţitoare. Aparent, fără nicio legătură cu diplomaţia culturală aceste convingeri. Au, totuşi. Oare dacă Patapievici nu simţea asta destul de bine, mai reuşea să scoată imaginea Romaniei în afară cu atîta dezinvoltură? Probabil că nu. El a simţit că trecerea timpului schimbă paradigma culturii scoase la vînzare în afară şi, pot să spună cei care nu-l agreează orice, dar să vedem ce va face domnul Marga, apoi mai vorbim. Trebuie să fii nesimţit ca să laâi timpul în umbră şi să ţi-o ia el pe dinainte în primele cinci minute de lucru.               Comparaţia performanţei e peste tot. În cultură e apăsător să vorbeşti despre performanţă dacă nu ai un instrument abil de măsurare a acesteia. Poţi, în schimb, să faci altceva, compensator: să îţi găseşti publicul şi să ţi-l educi pînă la refuz. De la re…

Milioanele copilăriei mele

Cînd eram mică, jucam des cu prietenii de pe strada mea un fel de joc tradus astfel:ce ai face  dacă ai avea un milion de dolari?

         Fantezia noastră se trăgea din filmele americane şi era încărcată de un spaţiu uşor capitalizat. (Cum sună... spaţiu capitalizat la ţară!) Răspunsuri ca aş salva copiii din orfelinate, nu erau deoarece noi nu ştiam de aşa ceva. Fetele, însă, toate îşi doreau maşini, case cu psicină, dalmaţieni sau mult aur. Eu nu voiam decît un dress room, evident, cu multe haine. Mai vroiam multe cărţi în română, care se găseau greu prin biblioteca satului sau pe la cea a şcolii. Atît. De dress room ştiam din revistele fiţoase primite de la verişoara mea studentă pe atunci la Iaşi. De cărţi ştiam din suflet.
                Acum nu am un milion de  dolari, însă îmi mai trebuie doar dress room-ul. Se spune că acei copii din noi îşi fac poftele interzise cînd ajung mari. Se uită după aceea la isprava cu pofta în delung şi au impresia că au izbutit ceva nemaivăzut, …