Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2012

După dealuri. Lansare la Iaşi

Am citit şi Spovedanie la Tanacu. Nu am dormit în noaptea aia prea bine, noroc de colegele de cameră pentru că locuiam încă la cămin. Când am aflat că vom avea un film care va avea o oarecare legătură cu acel caz documentat de Tatiana Niculescu-Bran am zis că nu voi avea de ce să-l văd. Azi l-am văzut. E o bijuterie regizorală. Nu pentru că a ajuns la Cannes şi s-a întors cu premii, ci pentru că cei de la Cannes l-au înţeles dând povestea la o parte, cum spunea şi Cristi Mungiu.

Filmul m-a emoţionat cu vreo câteva kilograme de gânduri pentru zile bune de-acu-nainte. Asta e treaba cu un film bun. Trebuie să te emoţioneze, iar când ieşi din sala de cinema, să vrei să-i întâlneşti cât mai repede, nu personajele, ci oamenii care pot trăi emoţia altora. Actorii. Minunaţi. Aleşi şi ocrotiţi regizoral de Cristi Mungiu, recunoscut pentru asta printre colegii de breaslă. Filmul nu e cartea, iar cartea nu e film. Filmul nu condamnă absolut deloc, de altfel, nici cartea nu face asta. Filmul doa…

ASJ Iaşi recrutează

Alb şi negru

În orice caz, eu văd totul în alb-negru şi mi-e dor de televizorul vechi al lui bunică-miu, care ne testa vederea fără atâtea culori prefăcute.

So, welcome in my black and white world!















chișinăuială de cinci zile

Cinci zile de chișinăuială m-au făcut să îl urăsc și mai mult.

E orașul cu cele mai multe fete kitschoase.
E orașul în care cluburile au cei mai nesimțiți bodyguarzi.
E orașul cu oameni triști, care dacă te lovesc accidental în autobuz, nu-și cer scuze.
E orașul în care unii reporteri cred că toată lumea e imbecilă și proastă, iar din cauza asta nu pot face vox-uri .

Widget

E o chestie tare pe care am descoperit-o aseară. Eram singură cu Olympusul meu, iar nopțile de singurătate în camera de hotel mă fac să creeez.

Iată un widget draguț și simplu ce poate face:


Feţe

Mi-a venit această idee într-o zi când aşteptam pe cineva la piaţă şi îmi tot apăreau feţe expresive. Aveam aparatul foto de gât şi am zis să profit şi să experimentez. Dacă vă recunoaşteţi vreo rudă prin fotografii, semnalaţi. :)
















Am adoptat un olimpic

ICAR Tours şi câţiva dintre cei mai activi bloggeri din Iaşi susţin olimpicii ieşeni. Bloggerii au adoptat copii deştepţi care-şi fac mai mult decât temele, copii care au simţit emoţia primirii unor diplome importante la olimpiade judeţene sau naţionale. Faza finală s-a petrecut într-o excursie veselă Iaşi- Cucuteni- Ipoteşti- Moşia Cai de Vis(Vârfu Câmpului). Noi am interacţionat cu olimpici, iar Irina Şubredu a făcut mai interesantă această parte. Andreea Marc a organizat evenimentul la patru ace, iar Maria Lazăr ne-a ghidat frumos prin zicerile lui Cantemir. Aşadar, o excursie multilateral produsă (!)

Olimpicul meu 
Ivan Theodor Adrian este ieşean, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional şi este olimpic la Geografie şi Ştiinţel Pământului. Thed nu este nici tocilar şi nici vreun împătimit ciudat al geografiei. Dacă întri în camera lui nu-ţi dai seama că e pasionat de ceva. El râde şi spune că arată ca o cameră de oaspeţi. Asta doar dacă nu observi diplomele strânse de el din clas…