Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2012

Bunicul meu bookaholic

Pe la 5 ani, când am început să-mi dau seama care-i treaba cu cărţile, că trebuie să citim de la stânga la dreapta şi nu invers, că aceste legături frumoase de file nu trebuie aruncate, ci păstrate ca ochii din cap, am cunoscut raftul cu cărţi al bunicului meu. Bineînţeles, cartea care mi-a atras atenţia prima oară a fost Biblia. Mare, neagră, sobră şi fără nicio ilustraţie. Aici, bunică-miu a găsit un remediu şi m-a atras cu Biblia ilustrată pentru copii. E adevărat, era cumva adusă de nişte martori ai lui Iehova, dar nu conta asta atunci.

El grande fuma de la 13 ani Nu aveam voie să pun mâna pe cărţi fără să mă vadă el grande, şeful sau Hitler (cum se mai glumea în familie pe seama lui). Pe lângă acele cărţi religioase, bătrânul meu mai avea şi cărţi de istorie. Pentru că i-a plăcut foarte mult şi, spunea el, a luat cea mai mare notă la istorie, le dădea la toţi peste nas. Mă gândesc acum că ţigările fumate de pe la 13 ani i-au dat peste cap normalitatea şi bunică-miu era prea deştep…

Bicicliştii ieşeni ies la paradă

Bicicliştii din Iaşi vor avea ziua lor. Pe 31 august de la ora 18.00 va avea loc Parada Velo. Plecarea se va face de la Rond Agronomie (Copou) şi se va merge până la capătul cartierului Păcurari, în parcarea centrului comercial Carrefour Era, unde se vor putea delecta cu un concert IRIS. La acţiune sunt invitaţi şi aşteptaţi toţi iubitorii mersului pe bicicletă. Cei care nu au una, o pot închiria de la centrul I Velo din Copou (vizavi de intrarea în Parcul Expoziţiei).
Participanţii la eveniment vor primi câte un tricou marca G Fest, pentru că totul se întâmplă în cadrul festivalului G Fest.
G Fest reuneşte, pentru prima oară la Iaşi mai multe genuri de acţiuni, iar prin parada bicicliştilor se vrea tragerea unui semnal de alarmă pentru toţi participanţii la trafic. Mereu au existat anumite nereguli sau nerespectări în trafic, din partea bicicliştilor ori din partea conducătorilor auto. Acţiuni precum Parada Velo vor arăta că şi bicicliştii sunt importanţi, dar şi că ei, la rândul lor…

Diagnostic: exces

M-am întors la Aura Dione. Am promis, dar nu m-am ţinut atunci de cuvânt.


Aici am scris despre descoperirea mea şi am zis că-i fac povestea piesei. Mi-au plăcut prea mult piesa, videoclipul, versurile.

Îmi imaginam o poveste cu un alter-ego imediat după vizionare.

Iată cum mi se prezintă acum:


Era o fetiţă îndrăgostită de pantofii mamei. Banal de la-nceput. Visa să aibă toţi pantofii frumoşi din lume, toate rochiile cu dantelă şi mulţi prieteni imaginari. S-a întâmplat că şi-a pierdut imaginaţia. Micuţa a crescut fără dram de imaginaţie. S-a trezit că într-o zi avea totul, dar nu mai ştia unde şi cum să le asorteze. Pantofii şi rochiile-i erau de aceeaşi culoare. Până şi oja era de aceeaşi culoare cu ţinuta. Toate erau puse pe căprării, roşu cu roşu, galben cu galben, totul: truse de machiaj, şerveţele, genţi, pantofi, rochii, brăţări, ochelari, fundiţe(...) Se uita în oglindă şi nu vedea nimic, în schimb, începea să o doară retina. Diagnostic: exces. De unde venea? Din lipsa unui haos …

O dimineaţă cât zece

M-am trezit şi am dat o fugă pe bicicletă până la aprozar pentru fructe proaspete. Am trecut şi pe la chioşcul de ziare. M-am întors cu două banane şi o Dilemă. Bananele- în shake, ziarul- la creier. La opt fără cinci eram cu dilema şi cu shake-ul în faţă, ba le-am făcut şi o poză împreună, nu de alta, da' le stă bine. Sau de semi-snoabă ce sunt. :D

Am ţinut să iau Dilema de săptămâna trecută, aşa ca să mai iau o pauză de la articole care deplâng sportul românesc. Nu am avut noroc, încă nu s-au liniştit spiritele înfocate de dor şi jale. Apar reacţii de la Dilematici, care mai de care mai pro finanţarea sportului românesc. Ce să finanţezi , mă întreb?

Copii talentaţi sunt, antrenori s-or fi găsit, dar ţara, ţara de unde o luăm?

 Mi-a plăcut ce a scris Radu Naum în pastiluţa un sport la Răsărit: Dumnezeu n-a fost român. Că nu ne mai dă nici ploaie până nu ne plătim facturile istorice. Asta cam aşa este, dacă stăm să ne gândim că suntem o naţiune păcătoasă, care ne-am ucis conducător…

Cum să începi o zi de luni

Mi-e dor de Dilema. Nu am cumpărat ultimul număr. Mâine dimineaţă ar merge la cafea o juma' de pagină a la Pleşu. Ar merge vorbe de duh a la Cătălin Ştefănescu.

Dacă nu va fi dilema la chioşcurile din cartier, mă voi întoarce la repetiţiile mele cu doar o gură de cafea şi zece de aer şi speranţă.

Le voi răsfoi pe cele vechi din sertarul cu ziare.

Iubesc dilematicii.

Femei deştepte, monsieur!

O cheamă, pe numele ei adevărat, Maria Louise Joensen. O găsiţi pe youtube cu numele de scena- Aura Dione. Are 27 de ani şi este născută în Copenhaga. E daneză, dar cântă în franceză, engleză şi spaniolă. Scrie şi versurile pieselor. Albumul ei de debut din 2008 este Columbine. L-am găsit şi mă pregătesc să-l ascult. De fapt, m-a făcut să-i caut toate albumele şi piesele. Şi m-a convins cu o singură piesă, căreia o să-i fac o poveste după ce îmi fac răsfăţul cu a mea Coco de dimineaţă. Vă las cu Aura Dione:


O vacanţă cât o viaţă

Vacanţa mea face parte din tradiţia unui tânăr care rămâne mereu student, chiar şi atunci când nu mai are carnet de student. Fie că am colindat România de la un colţ la altul, fie că am citit cărţi prin fiecare parc posibil din Iaşi, m-am relaxat şi mă simt în vacanţă mereu. Costineşti, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Târgu-Neamţ, Suceava... Toate reprezintă acuma locuri-abţibild pentru mine, am amintiri frumoase şi peste zece mii de fotografii. Laptopul meu nu mai ţine mult.
Ce este frumos în vacanţă: nu poţi fi stresat decât de faptul că bagajele nu-s încă gata pentru următoarea destinaţie. Telefonul poate fi lăsat în legea lui, oricum te poţi retrage într-un loc fără prea mult semnal. În vacanţa mea continuă nu am ţinut cont de bagajele enorme, ba chiar am încercat sa le fac cât mai mici şi să-mi iau, cum se spune, doar strictul necesar. Pe alocuri, am mai renunţat la fondul de ten şi pudră, iar câteodată mi-am permis să mă simt alintată de-a binelea.
Am descoperit o R…

Toate drumurile duc spre ţinutul Neamţului

Promisesem mai demult că voi face o mică laudă călătoriei pe care am făcut-o în ţinutul Neamţului. Acest ţinut al oamenilor gospodari, frumoşi şi ingenioşi mi-a răscolit nostalgii, mi-a dat idei creative şi m-a făcut să-mi amintesc de copilăria mea la ţară. Şi cât de frumos este să mergi pe la toate mănăstirile ca apoi să faci un popas prin apropiere, unde veşnicia nu s-a lăsat acoperită de bannerele electorale sau de oameni care vând orice şi oricum. Dacă ştii să citeşti o carte la umbra unui copac,  să te bucuri de clipele unice departe de ochii lumii, ştiind că după deal sunt oameni care şi-au dedicat întreaga viaţă lui Dumnezeu, atunci te întorci la rutina din oraş mult mai detaşat de rutină.

Dacă porneşti la drum spre ţinutul Neamţului atunci e musai să-ţi iei un aparat foto. Asta ca să nu regreţi după aceea că ai rămas fără instantanee frumoase. Eu am profitat şi de vremea frumoasă, mai ales de soarele dintre zi şi apus. Atunci lumina e perfectă pentru portrete şi fotografii neb…